Întreab-o pe Andreea

Psihologul îți răspunde la întrebări despre viață, familie sau serviciu
 

Sunt mama a doi băieţi gemeni, în vârstă de zece ani. Unul dintre ei excelează în aproape tot ce face. Celălalt nu e deloc prost, dar nu are aceleasi talente ca fratele său. Profesorii însă au început să se plângă de el, iar el a început să ne mintă în privinţa notelor sau a ceea ce are de făcut pentru şcoală. Cum ar trebuie să procedez? Ileana, Bucureşti

Dragă Ileana,

Probabil că nu îţi e străină dorinţa băieţilor tăi de a-şi manifesta individualitatea: în preferinţele culinare, alegerea hainelor, hobbyuri, prietenii şi aşa mai departe. Nevoia de manifestare a unicităţii între fraţi (mai ales gemeni) se poate manifesta şi la nivel de performanţe, de reuşite. Are legătură cu rolurile pe care fiecare şi le asumă în familie. Dacă unul dintre fraţi e „copilul cel bun“ la şcoală, fratele „mai mic“ alege de obicei rolul rebelului. E posibil ca asta să se întâmple şi cu băieţii tăi acum. E important să vorbeşti cu amândoi, să încerci să îi asculţi şi să le transmiţi mesajul că îi iubeşti pe amândoi, indiferent de rezultatele şcolare, şi că puteţi trece împreună peste orice dificultăţi. Ai grijă cum te raportezi la recompense şi laude.

 

Am 27 de ani şi un job foarte solicitant. Câştig foarte bine, dar nu mai am timp de prietenii. Ştiu că sunt tânăr, că acum e momentul urcării în „vârf“, dar, pe de altă parte, mă gândesc la anii ăştia ca la ceva irosit. Adrian, Cluj-Napoca

Dragă Adrian,

Te felicit şi pentru cariera ta în ascensiune, dar şi pentru conştientizarea cu privire la viaţa ta interi oară. Ai de făcut o alegere, urmată de o schimbare. Pe de-o parte, este cariera, care îţi oferă avantaje financiare şi satisfacţii de atingere a propriului potenţial, iar pe de altă parte sunt satisfacţiile care vin din prietenii, relaţii romantice şi conexiune umană. E nevoie să ai puţin timp cu tine, în care să îţi revizuieşti priorităţile, să pui avantaje şi dezavantaje pe hârtie şi să decizi dacă vrei să continui în ritmul de lucru curent sau ai nevoie de un alt echilibru. Cel mai important aspect în acest proces rămâne să nu te pierzi pe tine însuţi între timp.

 

Am observat tendinţa oamenilor de a povesti foarte mult despre ei şi de a nu-i asculta pe ceilalţi. Chiar şi eu am această meteahnă şi încerc să mă controlez. Uneori am impresia că îmi plictisesc prietenii cu toate problemele mele. De unde această nevoie continuă de destăinuire? Sofia, Ploieşti

Dragă Sofia,

Observaţia ta este corectă: oamenii adoră să povestească despre ei, iar ascultarea adevărată a altcuiva este mult mai rar întâlnită. Dorinţa de a împărtăşi cuiva stări, sentimente, gânduri, probleme, fapte de viaţă este strâns legată de două aspecte: nevoia de socializare şi nevoia de validare a eului propriu. În traducere liberă, suntem fiinţe sociale şi avem nevoie de alţi oameni în jurul nostru, pentru a ne simţi confortabil (din raţiuni evoluţioniste şi nu numai). Iar problemele noastre par mult mai importante decât ale oricui altcuiva, pentru că sunt ale noastre. Acest gen de egocentrism are şi părţi bune – dacă am fi mai concentraţi pe alţii decât pe noi înşine şi problemele noastre, am uita să ne îndeplinim funcţiile de bază şi am trăi alte vieţi, nu pe ale noastre.

 

Bune maniere: Arta conversației

Nicio conversație generală nu se poate prelungi multă vreme între zece sau douăsprezece persoane. De aceea, o gazdă trebuie să-și grupeze musafirii după anumite criterii. Cele mai reușite reuniuni sunt acelea în care invitații au aceeași profesie sau același „hobby“. (Sursa: bune-maniere.smart2.ro)

 

Andreea Dîrzu este psiholog, consilier şi colaborator al revistei noastre. Trimite întrebarea ta la adresa de e-mail ask.andreea@yahoo.com, prin poștă sau pe pagina noastră de Facebook.

Vote it up
129
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza