Întreab-o pe Andreea?

 

• Părinţii mei sunt alcoolici.
Ei nu recunosc asta, dar ultimii mei ani au fost un calvar. Certuri, scandal, alcool… Am 20 şi ceva de ani şi abia aştept să-mi întemeiez o familie şi să scap astfel din casa părintească. E normal să-mi doresc asta, să vreau să nu mai ştiu de ei?

Draga mea Smaranda,

Cu siguranţă nu ţi-a fost uşor să recunoşti o astfel de situaţie şi, cu atât mai mult, să trăieşti cu ea. Deşi eşti la vârsta la care încă îţi permiţi să vezi doar partea bună a lucrurilor, nu înseamnă că e totul pierdut. Din contră. Dacă te gândeşti că, până acum, nu ai făcut decât să vezi reversul medaliei, ştii sigur că există lucruri mult mai bune care te aşteaptă. Majoritatea tinerilor trec prin procesul invers: se bucură de plăcerile vieţii şi apoi ajung să vadă şi neajunsurile. Tu ai trecut deja prin multe, aşa că ai toate şansele să începi să vezi şi partea frumoasă a vieţii de acum înainte, pentru că ştii clar ce NU vrei. Şi asta poate fi la fel de util. E important să înţelegi că alegerile părinţilor tăi le aparţin şi că tu poţi avea o viaţă aşa cum îţi doreşti. Nu e nimic anormal în a-ţi dori separarea de ai tăi – tinerii trec prin asta. Cât despre a nu mai şti nimic despre ei – rămâne tot o alegere pe care va trebui să o faci. Uneori, simplul fapt de a nu mai locui cu cineva în aceeaşi casă poate pune lucrurile într-o perspectivă diferită.

Vote it up
17
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza