Întreab-o pe Andreea

 

• Se poate spune despre mine că sunt o femeie împlinită.
Am 35 de ani, un job bun, o casă, o maşină, o viaţă socială activă. Am însă o mare neîmplinire: îmi lipseşte o familie, un copil. Deşi am avut o serie de relaţii, niciuna n-a depăşit stadiul de relaţie. Se poate spune fie că n-am întâlnit marea iubire, fie că am trecut pe lângă. Acum, bărbaţii pe care îi întâlnesc au deja un „cazier“ de viaţă care le creează probleme într-o nouă relaţie. Simt că timpul fuge în defavoarea mea şi mă tem să nu fac vreo alegere provocată de disperare. Mă simt prizonieră într-un cerc vicios. Cum pot ieşi din el?

Dragă Simona,

S-ar zice că îţi sună ceasul biologic. Simţi că e momentul să îţi întemeiezi propria familie. Temerile tale legate de faptul că toţi „bărbaţii buni“ sunt deja luaţi sau au „cazier“ relaţional sunt întemeiate şi nu prea. Până la vârsta asta, ai bifat multe realizări. Familia se înscrie pentru tine tot pe lista achiziţiilor şi poate de asta îţi şi doreşti ca omul de lângă tine, tatăl copilului tău, să fie perfect sau, cum spui tu, „marea iubire“. Din păcate, asta nu numai că nu depinde de tine, dar este aproape imposibil. Dacă, în schimb, vrei pe cineva care să fie perfect pentru tine, povestea e alta. şi, cel mai probabil, aşa se va şi întâmpla. Atunci când vei fi disponibilă, viaţa îţi va aranja întâlnirea perfectă. Cel mai bun lucru pe care poate să îl facă o femeie ambiţioasă ca tine e să nu mai alerge timpul şi să uite de cercul vicios. Până atunci, ia-o mai uşor, relaxează-te şi bucură-te de tot ce ai.

Vote it up
207
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza