În căutarea cadoului perfect

 

Mă împingeam de zor în ușa de sticlă, rugându-mă să se deschidă odată. Eram transpirat și cu mâinile ocupate de zeci de pungi și pungulițe, iar vânzătoarele din magazinul în care mă chinuiam să intru mă priveau ca pe un animal de circ. Evident că nu observasem micul abțibild pe care scria: „Trage!“, nu: „Împinge!“. Asta se întâmpla în urmă cu un an, pe 24 decembrie, și mă aflam pe ultima sută de metri în cursa nebună pentru cumpărarea de cadouri.

– Îmi arătați, vă rog, și mie acel set de cuverturi pentru pat?, am întrebat nerăbdător și în același timp fericit că ochisem cadoul perfect de Crăciun pentru soția mea.

– Sigur, au o culoare superbă, sunt din bumbac 100% și sunt atât de moi – chiar și după ce le spălați, a început vânzătoarea să-și laude marfa.

În momentul în care mi-a spus prețul, mi-a stat un pic inima, dar m-am gândit că soția mea va fi impresionată, că am să o cuceresc și o să fie mândră de mine că am ghicit exact ceea ce-și dorea, adică accesoriile potrivite care schimbă atmosfera dintr-o cameră. Le-am cumpărat și, împreună cu muntele de pachete acumulate de-a valma, m-am îndreptat spre parcare.

A doua zi de dimineață, fața soției mele exprima o cruntă dezamăgire. Și acum, după un an, mă ia peste picior că i-am luat „așternuturi de pat“ de Crăciun.

Se apropie din nou perioada sărbătorilor și încep să mă simt terorizat. Nu mă înțelegeți greșit, îmi place să le iau cadouri celor dragi, dar nu mă pricep. Așa că am încercat să mă pregătesc pentru această „corvoadă“ și am făcut o incursiune printre prieteni ca să descopăr soluția pentru a ghici care ar fi un cadou perfect.

– Aaa, eu am o strategie simplă, îmi povestește un coleg de redacție. Fiecare an îl dedic unui obiect.

– Cum adică?, întreb nedumerit.

– De exemplu, 2008 e pentru mine anul ceasurilor. Adică fac doar ceasuri cadou. E mult mai ușor. Mă specializez. Chiar și copiilor le cumpăr unele de jucărie, mărturisește amicul.

– Dar de unde știi dacă oamenii își doresc un astfel de cadou sau nu?, îi spun uimit.

– Cine nu-și dorește un ceas?, mă întreabă.

– Habar n-am, zic.

Într-o clipă realizez că bunul meu prieten are o strategie destul de bună. La urma urmei, devenea expert într-un anumit gen de obiecte, iar din zece, reușea să facă fericită cel puțin o persoană. El chiar oferea cadoul perfect. Dar foarte rar.

– și la anu’ pe ce te specializezi?, l-am întrebat.

– Nu știu... Albume ilustrate sau parfumuri, a zis fără să pară stresat.

L-am salutat și m-am apropiat de o colegă despre care știam că se pricepe la shopping, haine și alte chestii la modă.

– Cum se cumpără cadoul perfect?, am întrebat-o.

– Cadoul perfect nu se poate cumpăra, mi-a răspuns filosofic. Purtăm cu noi câteva cadouri de care ne amintim toată viața, iar ele au legătură cu persoana care le oferă, cu evenimentele din viața noastră și cu stările sufletești, a continuat ea.

– Dar cu Crăciunul cum rămâne?, am încercat s-o aduc cu picioarele pe pământ.

– Ce-i cu Crăciunul?

– Păi, am de făcut o căruță de cadouri și mă deprimă să bat magazinele și să cumpăr de-a valma, m-am plâns. Am făcut chestia asta și nu am ieșit prea bine.

– Fă-ți o listă cu persoanele cărora vrei să le iei cadou. Vorbește cu ele și cu prietenii lor ca să descoperi ce le place. Apoi, notează în dreptul fiecărui nume câteva propuneri, iar când te duci în magazine, ia lista cu tine.

– Așa fac și acum, dar fără listă, și o dau în bară tot timpul, i-am zis.

Colega mea m-a privit cu milă:

– Da, se întâmplă. Ratăm de multe ori. De fapt, cred că reușita unui cadou stă foarte mult în atitudinea cu care-l oferi. Trebuie să ai încredere în ceea ce ai cumpărat și să-l dai ca și cum ar fi ceva special. Iar asta ar trebui să se vadă din atitudinea ta, a adăgat specialista în stil de viață.

Eram mai încurcat decât la început. Vorbisem cu două persoane care se pricepeau la cadouri. Amândouă aveau o abordare pe care nu o înțelegeam. Eu eram în căutarea unei soluții practice. Ceva de genul „Cadoul perfect în trei pași“, dar se pare că trebuia să mai caut. Așa că am intrat pe Google. Am scris „cadoul perfect“ și am primit 4.700.000 de adrese on-line. Toate mă învățau cum să mă descurc printre lucruri și eventual să le comand pe internet. Pe unul dintre site-uri, obiectele erau așezate pe tipuri de personalitate. Am găsit genul de femeie „divă domestică“ sau bărbatul „tată devotat“. Am găsit și „pensionarul activ“, căruia i s-ar potrivi o pălărie de cowboy sau un bonsai. Pentru „diva domestică“ ar fi trebuit să iau un aspirator-robot sau un set cu ustensile de grădinărit, iar pentru „tatăl devotat“ un hamac sau un telefon cu termometru.

După ce navigasem pe zeci de site-uri, mă simțeam mai abulic ca la ultimul Crăciun, când am făcut toate cumpărăturile la întâmplare, în dimineața zilei de 24 decembrie, la deschiderea mall-ului.

Într-un final, am realizat că nu există specialiști în cadouri. În această aventură suntem singuri și purtăm cu noi, în fuga prin magazine, imaginea celor dragi, având dorința fierbinte de a-i face fericiți. și, la fel ca-n viața de zi cu zi, uneori reușim, alteori o dăm în bară.

Emilian IsailĂ este redactor-șef adjunct la ziarul Adevărul

Vote it up
Votează
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza