Dreptate mult asteptata

De Halloween, viata unei femei dintr-un orasel canadian avea sa se schimbe peste noapte. Intregul oras i-a stat impotriva
 
<p>Orasul Kipling, din Saskatchewan, Canada, este lipsit de secrete. Sau cel putin asa cred cei 1.000 de oameni care traiesc in aceasta comunitate rurala linistita si unita, aflata la circa 130 de kilometri sud-est de orasul Regina.

S-o luam de exemplu pe Candice Fonagy. A copilarit la ferma familiei de langa Kipling, s-a mutat in Regina la varsta de 20 de ani, a ramas insarcinata cativa ani mai tarziu, s-a despartit de prietenul ei si s-a mutat inapoi acasa, unde a nascut-o si a crescut-o pe fiica ei, in orasul pe care-l iubea. Aproape toata lumea din Kipling  auzise de Candy. O zvarluga de fata, plina de temperament, inalta de 1,55 m, cu ochi caprui, care obisnuia sa joace scandenberg cu barbati de doua ori mai voinici decat ea si sa si castige.
La varsta de 23 de ani, tanara mama prefera cizmele de cowboy tocurilor inalte si se mandrea cu abilitatea de a-i intrece la bautura pe majoritatea barbatilor din "prerie". Temperamentul ei iute a bagat-o in numeroase incurcaturi: odata, de pilda, i-a dat un pumn prietenului ei la un spectacol de caritate. Zvonurile, insa, nu au mai putut fi tinute in frau dupa o memorabila noapte de Halloween care a ajuns, in cele din urma, sa invrajbeasca toti locuitorii orasului si sa puna pe jar mica localitate Kipling.

Cosmarul incepe

Era 31 octombrie 1992 si de-abia trecuse de ora sapte seara. Candice, care muncea la benzinaria Esso din Kipling, era intr-o dispozitie extrem de proasta dupa ce aflase ca Danny MacDonald, prietenul ei, cu care avea o relatie cam agitata, invitase o alta femeie la cina in oras.
Brusc, la benzinarie a parcat o camioneta din care a coborat MacDonald.
- Ce dracului faci aici?, a tipat Candice, in timp ce MacDonald se indrepta linistit catre magazin.
S-a napustit asupra lui tipand si injurand. MacDonald, care avea peste 1,80 m, a izbucnit in ras, remarcand ironic:
- Iar te-a apucat nebunia?!
Ea s-a enervat si mai tare si l-a tarat afara din cladire. MacDonald s-a urcat in comioneta si a trantit portiera. Infuriata, Candice a dat cu piciorul in usa, lasand imprimata pe tabla urma unui bocanc cu numarul 39.
- O sa reclam la politie ca mi-ai lovit camioneta, i-a spus MacDonald.
Candice era innebunita de furie, iar inima ii batea puternic. Trebuie neaparat sa caut ajutor, s-a gandit, hotarandu-se sa mearga pana la Spitalul Memorial Union pentru a vorbi cu prietena ei, infirmiera Deanna Frater.
Cand o asistenta i-a spus ca Deanna nu era de serviciu, Candice a izbucnit in lacrimi.
- Vrei sa vorbesti cu un doctor?, a intrebat-o asistenta.
- Da, a raspuns Candice. Cine e de garda?
- Doctor John, i-a spus asistenta, conducand-o apoi in cabinetul lui.

"Doctor John", cum i se adresau majoritatea pacientilor din Kipling lui John Schneeberger, fusese crescut si educat in Africa de Sud si incepuse sa lucreze in Kipling in 1988. Inalt, suplu, bine facut, acest barbat in varsta de 31 de ani era foarte popular in randul pacientelor sale.
Facuse o campanie sustinuta pentru construirea unei piscine in Kipling, iar in timpul liber participa la actiuni de binefacere. Toti cazusera de acord ca John Schneeberger se pricepea sa-si implineasca toate dorintele. La inceput, si Candice cazuse prada farmecului sau. El o ajutase la nasterea fetitei ei, Bobbi Jo, insa, de curand, facuse lucruri pe care Candice le considera nepotrivite. Odata i-a dat o palma peste fund, in timp ce o examina. Ii punea mereu intrebari despre viata ei sexuala. Planuise sa-si schimbe doctorul, insa in seara aceea era usurata sa auda ca cineva putea s-o asculte.
- Candice, ce s-a intamplat?, a intrebat Schneeberger, in timp ce isi agata haina in sala de consultatii a spitalului.
- E vorba de afurisitul de Danny!, a raspuns Candice, izbucnind in lacrimi. M-am enervat atat de tare, incat era sa-l omor!
- O sa-ti dau ceva sa te calmezi, a spus Schneeberger.
Medicul parasi camera si se intoarse cu o fiola si o seringa.
Cand Schneeberger a intepat-o cu acul, Candice s-a prabusit pe scaun si a incercat sa tipe, insa nu a putut scoate nici un sunet: parca era paralizata. Ca prin vis, l-a vazut pe Schneeberger strecurandu-si un brat pe sub umerii ei si altul pe sub genunchi, asezand-o apoi pe patul de consultatii. Culcata pe spate, neputand nici macar sa isi miste ochii, Candice era foarte speriata. Apoi cineva a stins lumina.
A fost intoarsa pe partea stanga, cu fata la perete. Blugii i-au fost dati jos, pana la genunchi, chilotii indepartati si a simtit ca cineva o penetreaza. Nu avea putere sa se opuna. Violul a continuat cateva minute si s-a oprit doar in momentul in care a reusit intr-un fel sau altul sa isi miste bratul drept, ridicandu-l putin in aer. A simtit ca cineva ii ridica in graba blugii. In timp ce se intindea pe spate, l-a vazut pe Schneeberger luandu-si haina si parasind camera. Era in jur de opt si jumatate seara.
Timp de aproape doua ore, Candice a stat in camera intunecata nevenindu-i sa creada ceea ce tocmai i se intamplase. Gandurile i se incalceau in cap in timp ce puternicul anestezic isi facea inca efectul. Pe masura ce timpul trecea, Candice si-a dat seama ca avea chilotii patati cu sperma.
Dupa ce o asistenta a dus-o intr-o camera unde avea sa-si petreaca noaptea, Candice a imbracat pijamaua de spital, a sunat-o pe prietena ei Kim Rolufs si a rugat-o sa vina la ea de urgenta. Era ingrozita ca nimeni nu avea sa creada povestea ei si simtea nevoia sa vorbeasca cu cineva.
- M-a violat, Kim! Doctorul Schneeberger m-a violat!
In dupa-amiaza urmatoare, Schneeberger a vizitat-o pe Candice in camera de spital pentru a discuta despre externare.
- Ce naiba a fost medicamentul pe care mi l-ati dat aseara?, l-a intrebat.
El a privit-o in ochi, a zambit si a spus:
- De ce, Candice? Ai avut vise nebunatice?
- N-a fost un vis, a raspuns Candice. Nenorocitule!, a adaugat ea in gand.

Surprinzatorul rezultat al analizelor

Crescand la o ferma alaturi de trei frati, Candice avea o anumita duritate pe care o capatase in urma rafuielilor si competitiei cu acestia. Insa, in acea dupa-amiaza de 1 noiembrie, pe cand se indrepta spre Regina cu prietena ei, Kim, in masina, se intreba daca este indeajuns de puternica ca sa mearga pana la capat cu aceasta poveste.
Era convinsa ca nimeni din Kipling, nici macar politia locala, nu va da castig de cauza povestii unei mame singure cu faima de scandalagioaica. Toti aveau sa-l creada pe cuvant pe respectatul doctor. Pe scaunul de langa ea, intr-o punga de plastic sigilata, se afla insa dovada vinovatiei doctorului Schneeberger - chilotii ei patati cu sperma.
- Ce o sa faci daca nu se va putea dovedi ca el a facut-o?, a intrebat Kim. Va fi ingrozitor de greu si pentru tine, si pentru familia ta.
- Nu stiu, a raspuns Candice.
Cateva ore mai tarziu, la Spitalul Pasqua, din Regina, Candice si-a facut controlul si analizele de sange impuse de politie in cazurile de viol. Un doctor a luat-o deoparte si i-a spus:
- Candice, ai un drog periculos in sange.
Candice il acuza pe doctorul John de viol: vestea s-a raspandit in Kipling mai rapid decat un incendiu pe timp de seceta. Parintii, Ed si Virginia Fonagy, fratii si cateva rude o sustineau, insa multi se indoiau de spusele ei. "Cum ar fi putut doctorul John, proaspat casatorit cu o femeie frumoasa, Lisa, impreuna cu care are doi copii vitregi, sa violeze pe cineva?"
Anchetat de politia locala, Schneeberger a negat acuzatiile. Obligat sa faca o analiza de sange, i-a spus caporalului Bill Haanstra:
- O sa ma mai gandesc la asta.
Peste o saptamana a fost de acord sa i se ia sange.

Intr-o zi din luna ianuarie, telefonul a sunat la ferma familiei Fonagy, aflata la sud-vest de Kipling:
- Candice?, a intrebat ofiterul Russ Bevans, de la Politia din Kipling.
Candice, epuizata dupa o noapte nedormita, a raspuns cu voce stinsa:
- Da, ce s-a intamplat?
- Au sosit rezultatele analizei. Nu se potrivesc, i-a spus Bevans cu un ras infundat.
Candice sari de pe scaun:
- Imposibil!
- Ei bine, asta e!, i-a raspuns Bevans.
- Las' ca aflu eu ce se intampla!, tipa Candice, trantind receptorul.
Barfele din oras
Cateva luni mai tirziu, caporalul Haanstra a primit un telefon din partea sergentului Dennis Botterill de la Politia din Regina:
- Candice Fonagy sustine ca analizele de sange i-au fost falsificate.
Haanstra a tresarit, stiind cat de hotarata putea fi Candice:
- Stiu. Pretinde ca Bevans este prieten cu doctorul si nu ar fi trebuit sa se ocupe el de analize.
Au cazut de acord sa ii ceara lui Schneeberger o noua proba.
Acest veteran care lucra in politie de 22 de ani simtea ca ceva nu e in regula cu Schneeberger. Doctorul fusese prea relaxat la interogatoriu. Haanstra isi punea intrebari. Oare Schneeberger isi putuse modifica sangele si ADN-ul? Avea un complice in politie? Oare sa fi schimbat probele de sange?
Pe de alta parte, era Candice. Bineinteles, avusese si ea probleme si trecuse prin multe, se gandea Haanstra, insa nu a parut niciodata a fi o mincinoasa. Erau si alti politisti care gandeau ca Haanstra. Murray Sawatsky, inspectorul din Regina, o interogase pe Candice de cateva ori dupa prima analiza de sange. Ii oferise cateva cai rezonabile de iesire pentru a-si da seama daca nu cumva ea se insela. Cu toate astea, la fiecare interogatoriu, Sawatsky, inspector cu 20 de ani de experienta in domeniu si fost supraveghetor la detectorul de minciuni, primea acelasi raspuns din partea ei:
- Nu. M-a violat.

Pe 6 august 1993, Haanstra a supravegheat recoltarea a doua fiole de sange din bratul stang al lui Schneeberger, dupa care le-a dus personal la Laboratorul pentru Detectarea Crimelor din Regina.
Cu opt zile inainte de Craciun, Haanstra a deschis o scrisoare de la Laboratorul de Medicina Legala al Politiei din Ottawa. Rezultatul: "Donatorul de sange al probei B este exclus ca posibila sursa a ADN-ului masculin extras din probele 1B si 3E".
Pentru a doua oara in mai putin de un an, doctorul John era achitat.

Zvonurile din jurul lui Candice s-au amplificat. In cafeneaua de pe strada principala, localnicii se intrebau unii pe altii: "De ce mai sustine oare ca a violat-o?". Prietenii au incetat sa o mai caute. Danny MacDonald a sustinut-o, insa era si el acostat pe strada de prieteni care il intrebau: "Chiar crezi ca s-a intamplat?" sau "Ce pune la cale?".
Ed si Virginia nu s-au indoit niciodata de fiica lor. Insa erau speriati de efectele pe care le avea aceasta poveste asupra ei. Cateodata lipsea de la lucru si ramanea in pat toata ziua. Intr-o zi, Virginia a gasit-o plangand, incapabila sa se stapaneasca:
- Nimeni nu ma crede, mama.

Caz neconcludent

In noiembrie 1994, Politia din Kipling, neamaiavand alte indicii, a oprit investigatia. La scurt timp dupa aceea, Candice s-a trezit intr-un pat de spital la sectia de psihiatrie a Spitalului Pasqua, din Regina. Dupa ce fusese catalogata ca mincinoasa si tarfa de catre oamenii cu care copilarise, dupa ce isi vazuse familia ostracizata, se mutase cu fetita ei, Bobbi Jo, in Regina pentru a munci ca infirmiera pentru cazuri speciale. Schimbarile nu au ajutat-o insa. Singura si obsedata sa-si reabiliteze numele, Candice a inceput sa bea si, in cele din urma, a avut o cadere nervoasa.
Mai multi terapeuti si psihiatri au refuzat s-o ajute, fiind influentati de Schneeberger. Intr-o buna zi, insa, langa patul ei de spital aparu o persoana iesita din comun: doamna psiholog Liz Brass. Zambetul acesteia ii dadea incredere lui Candice. I-a povestit totul. Brass a preluat-o ca pacienta si a ajutat-o sa-si recapete increderea.
Intre timp, la Kipling, viata doctorului Schneeberger era neschimbata. Sotia sa, Lisa, nu intelegea de ce Candice nu ii lasa in pace. In ceea ce o privea pe ea, John era un sot si un tata model. Tocmai se nascuse primul lor copil, o fetita, iar Lisa era din nou insarcinata. Intre timp, la ferma familiei lui Candice, Ed Fonagy era furios din cauza "acelui doctor blestemat". Schneeberger ii violase fata si ii transformase pe membrii familiei Fonagy in adevarati proscrisi ai orasului:
- Daca politistii nu pot, trebuie sa rezolvam singuri aceasta problema.
Astfel, in ianuarie 1996, Ed Fonagy a semnat primul din seria de nenumarate cecuri care aveau sa insumeze 10.000 de dolari, pentru realizarea unei investigatii private si a unei analize ADN care sa-i permita intentarea unui proces civil impotriva lui Schneeberger. Cum parintii ei erau modesti, Candice se rusina sa le ceara bani, insa ei simteau ca aceasta era ultima ei sansa.

Detectivul privat Larry O'Brien lucrase in politie 25 de ani. Avea dubii cu privire la declaratiile lui Candice. El si partenerul sau, Brian Miller, primisera o scrisoare de la Sid Segal, avocatul din Regina care ii angajase. Dupa ce au interogat-o, insa, pe Candice, a fost sigur ca spunea adevarul.
- Trebuie sa facem ceva pentru aceasta fata, i-a spus partenerul sau.
Si-au dat seama ca Schneeberger reusise sa schimbe mostrele de sange. Si-au dat seama repede ca au nevoie de probe noi cu ADN-ul doctorului.
Intr-o seara de iarna, O'Brien i-a urmarit pe Schneebergeer si pe sotia lui pana la hotelul Kennedy din apropiere, unde acestia luau cina. O'Brien spera sa poata fura paharul de apa al lui Schneeberger si sa-l trimita la teste, dar chelnerul a curatat masa inainte ca O'Brien sa aiba timp sa-l ia.
Alta data, O'Brien a gasit masina lui Schneeberger parcata in fata clinicii unde lucra. O'Brien a deschis portiera neincuiata, a luat citeva fire de par de pe tetiera si le-a strecurat intr-un plic. Peste o luna, rezultatele au sosit, insa erau "neconcludente". ADN-ul nu putuse fi stabilit pentru ca firele de par nu aveau radacina.
Cei doi detectivi au pus la cale un plan demn de un roman. Miller s-a dus la clinica, dandu-se drept pacient. Dupa ce Schneeberger l-a tratat, Miller i-a explicat ca era managerul de marketing al unui post de radio:
- Intamplator, domnule doctor, postul nostru organizeaza un concurs avand ca premiu un inel cu diamante. Daca va scrieti numele pe bucata asta de hartie si puneti intr-un plic sigilat, puteti castiga.
Miller il privea pe doctor lingand plicul si se gandea: OK, sa trimitem probele si sa vedem ce se intampla.
Rezultatele au fost din nou neconcludente. ADN-ul de pe plic era contaminat. Schneeberger parea sa aiba mai multe vieti decat o pisica. Zvonurile privind intentia lui Candice de a organiza un proces civil au ajuns si la urechile doctorului. Intr-o zi, Lisa a fost surprinsa sa-si vada sotul udand plicurile pe care le trimitea, in loc sa le linga.
- Trebuie sa fii foarte atent cand esti acuzat de fapte pe care nu le-ai comis, i-a spus el.
Pe 26 martie, O'Brien a vazut masina lui Schneeberger parcata. Era descuiata. In timp ce Miller statea de paza, O'Brien a intrat in masina si a inceput sa caute orice ar fi putut contine ADN-ul proprietarului.
A deschis scrumiera si a gasit un tub de balsam de buze. Era folosit. Perfect!, s-a gandit O'Brien. A manjit repede cu el interiorul unui plic de celofan. Dupa ce a a pus la loc balsamul, a bagat plicul in alt plic, a intrat in toaleta unui hotel din apropiere, a scris "3/26/96" si "Fonagy impotriva lui Schneeberger" pe ambele plicuri, a semnat si l-a pus pe Miller sa faca acelasi lucru. Apoi au sigilat plicul exterior cu un servetel ud.
- Am reusit!
Dupa cinci saptamani, rezultatele au ajuns la avocatul Sid Seagal. Scrisoarea venita de la laboratorul Helix Biotech, din Richmond, continea vesti uimitoare. Segal a sunat-o pe Candice:
- Se potrivesc!
ADN-ul de pe balsamul de buze se potrivea cu cel de pe lenjeria ei.
Cu lacrimi de bucurie in ochi, Candice a strigat:
- Da, Da! V-am spus!
Avea, in fine, dovada pentru care se luptase timp de patru ani.
Schneeberger si avocatul sau au aflat ca avocatii lui Candice aveau o noua mostra ADN. Doctorul a uimit pe toata lumea cu decizia de a oferi inca o proba de sange. Daca testul avea sa se fie negativ, fapt de care Schneeberger era sigur, procesul civil intentat de Candice putea fi compromis.

Pe 20 noiembrie 1996, Jean Roney, tehnician de laborator, a incercat sa il intepe in varful degetului pe Schneeberger. Doctorul si-a retras mana:
- Am sindromul Raynaud. Daca ma intepi in deget, tesutul de dedesubt se necrozeaza.
Roney a fost de acord sa ii recolteze sange din brat si a parasit camera pentru a lua un ac si niste eprubete. Cand s-a intors, Schneeberger isi rasucise maneca pana la biceps si isi inclestase pumnul, gata de recoltare. Roney a introdus acul intr-o vena proeminenta, exagerat de bine conturata. A ramas usor surprinsa cand a observat ca in tub s-au scurs doar cateva picaturi bizare si foarte intunecate de sange. "De obicei nu am probleme cu recoltarea sangelui si sunt sigura ca acul a penetrat vena", avea sa declare ea. A fixat o noua eprubeta la ac, insa de data aceasta nu a mai extras nici o picatura de sange. Era, totusi, sigura ca avea suficient pentru o analiza ADN.
Cand Schneeberger a plecat, un ofiter de politie care urmarise procedura, i-a spus lui Roney:
- S-a intamplat ceva dubios, nu-i asa?
- Sangele nu pare proaspat. Este prea negru, a raspuns Roney.
Pe 13 februarie 1997, Laboratorul de Medicina Legala al Politiei din Winnipeg a anuntat Politia din Regina ca sangele pe care il primisera era "cantitativ/calitativ insuficient pentru a crea un profil ADN".
Schneeberger se purta ciudat pentru un om nevinovat. Desi el si Lisa se realizasera foarte bine in Kipling, facea planuri sa vanda casa si sa se mute in Alabama. Departamentul de criminologie al politiei, care avea unele indoieli in urma ultimului test, l-a intrebat pe doctor daca ar fi dispus sa mai faca unul. A refuzat:
- Am facut deja trei. Ajunge, le-a raspuns el politistilor.
Din nou, Candice simtea ca dreptatea pentru care luptase ii scapa printre degete. Apoi, cazul a luat o noua turnura.

Noi dovezi

In aprilie 1997 a aparut o noua victima. O pacienta a lui Schneeberger, in varsta de 15 ani, sustinea ca doctorul ar fi molestat-o sexual in repetate randuri. Declaratia pe care a facut-o la politie era surprinzatoare: semana cu cea a lui Candice.
Convinsa ca adolescenta, pe care o cunostea foarte bine, spunea adevarul, Lisa Schneeberger si-a infruntat indurerata sotul:
- Tot tu ai violat-o si pe Candice, nu?
El a negat.
Lisa a gasit, insa, la ei acasa, rezerve de seringi si fiole cu Versed (acelasi sedativ puternic care ii fusese administrat si lui Candice). S-a dus imediat la politie.
Cu dovezile Lisei si declaratia tinerei fete, politia a obtinut un mandat pentru efectuarea unui test ADN, obligandu-l pe Schneeberger sa se supuna unui nou test. Barbatul care facea acum testul era parca altul decat arogantul doctor care isi rasucea binevoitor maneca de la camasa cu ceva timp inainte. Cu capul plecat, s-a supus umil tehnicianului de la laboratorul politiei. Acesta i-a luat 25 de fire de par din cap, i-a recoltat probe de saliva si i-a prelevat sange din varfurile degetelor. Cand au sosit rezultatele, s-a confirmat ca ADN-ul extras din parul, saliva si sangele lui Schneeberger se potrivea perfect cu cel gasit in sperma ramasa pe lenjeria lui Candice cu mai mult de cinci ani in urma.
In ianuarie 1998, doctorul John Schneeberger a fost acuzat oficial de molestarea sexuala a doua paciente, administrarea unui medicament periculos si obstructionarea justitiei. Orasul Kipling a fost zguduit de aceste acuzatii. Unii vorbeau de "inscenare judiciara". Altii credeau ca Schneeberger primise in cele din urma ceea ce merita.
Dreptatea mult asteptata
La sfarsitul lui septembrie 1999, John Schneeberger a luat cuvantul la Tribunalul din Regina. Calm, i-a marturisit avocatului apararii, Aaron Fox, ca, dupa ce aflase de acuzatia de viol intentata de Candice Fonagy, a decis sa se apere. A povestit ca, pe data de 14 noiembrie 1992, a prelevat sange de la un pacient din Kipling, Danny Szabo, si si-a pastrat "fiole suplimentare".
Procurorul-sef, Dean Sinclair, asculta uimit:
- Ne povesteste cum a reusit sa ne pacaleasca!
Fox a intrebat:
- Am inteles ca v-ati intalnit cu cei de la politie, iar acestia v-au recoltat sange. Puteti sa ne spuneti ce s-a intamplat atunci?
Schneeberger a explicat:
- Exista tuburi mici, de cauciuc, care sunt folosite ca drene in operatiile chirurgicale. Au cam un centimetru in diametru. Am creat un asemenea tub mic, pe care l-am umplut cu sangele lui Danny Szabo si l-am introdus, prin operatie, in partea superioara a bratului meu stang.
Lui Candice nu-i venea sa creada: Nenorocitul si-a taiat bratul, a pus sangele altcuiva in el, iar apoi l-a cusut la loc?
Schneeberger a marturisit apoi Curtii uimite cum si-a reimplantat tubul de cauciuc, umplut cu sange de la Szabo, pentru al doilea test ADN. In 1996, pe 1 aprilie, cand se astepta sa i se ceara o noua proba de sange, si-a introdus un nou tub. Pana pe 20 noiembrie, data testului, incizia se vindecase, dar sangele se deteriorase. De fiecare data cand un laborant ii recolta sange, Schneeberger isi misca bratul in asa fel incat acul sa penetreze vena falsa de cauciuc pe care o implantase intre cot si biceps.
Timp de peste cinci ani, acest siretlic functionase.
Pe 5 noiembrie 1999, judecatoarea Ellen Gunn l-a gasit de John Schneeberger vinovat de molestarea sexuala a lui Candice, de folosirea unui drog puternic in vederea comiterii de infractiuni, de violul unei tinere paciente in varsta de 15 ani si de obstructionarea justitiei. L-a condamnat la sase ani de inchisoare.
Lui Candice Fonagy i-au trebuit mai mult de sapte ani pentru a vedea ca omul care o drogase si o violase isi primeste pedeapsa. Presa a tratat-o ca pe o eroina, insa Candice a refuzat rapid acest titlu. Era prea modesta. "Am vrut doar sa se faca dreptate", a spus ea.

Dupa ce John Schneeberger a fost acuzat, sotia acestuia a intentat divort. El si-a pierdut dreptul de a practica medicina in Saskatchewan si i-a fost retrasa cetatenia canadiana.
Candice este in continuare infirmiera pentru cazuri speciale si locuieste cu fiica ei in Regina, unde a muncit din greu pentru a-si reface viata.
Pe 25 noiembrie 2003, Schneeberger a fost eliberat dintr-o inchisoare federala din Columbia Britanica, dupa ce a ispasit o pedeapsa de patru ani.
S-a mutat in Regina, unde era obligat sa se prezinte regulat in fata ofiterilor de politie, insa era liber sa se miste prin oras. Candice se temea sa locuiasca in acelasi oras cu el si asteapta cu nerabdare expulzarea lui definitiva.
In iulie 2004, Schneeberger si-a pierdut dreptul de rezidenta in Canada si a fost deportat in Africa de Sud.</p>

Vote it up
260
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza