Cum arata jobul ideal

Reader’s Digest a aflat povestile de succes ale unor oameni care si-au schimbat total cariera, pentru a nu-si pierde pasiunea   
 
<p>Se simtea obosita. Groaznic de obosita. Serile lungi petrecute la birou, termenele de predare mereu stranse, sedintele interminabile si discutiile aproape robotizate cu colegii si clientii, toate aceste lucruri care se petreceau zi de zi, intr-o repetitie deliranta, isi pusesera amprenta. Izabela Barbu avea 40 de ani si era dezamagita. Dupa ce studiase managementul financiar si isi construise, cu migala si eforturi consistente, o cariera profesionala, Izabela ajunsese, la sfarsitul lui 2008, directorul unei sucursale bancare din Bucuresti. Functia ii conferea cam tot ce-si dorea: confort material si satisfactii profesionale. Viata ei insa curgea implacabil intr-o sceneta ce parca nu-i apartinea si pe care nu si-o mai dorea. „Ultimii opt ani decursesera intr-un ritm infernal, fara viata personala sau perspective de indulcire a ritmului de munca“, povesteste Izabela. „Simteam nevoia sa-mi iau, pur si simplu, un an sabatic, urmand apoi sa hotarasc incotro o apuc“. Spre surprinderea colegilor si apropiatilor ei, intr-o buna zi si-a dat demisia. A urmat o perioada destul de confuza, timp in care a cochetat cu diverse alte activitati. „Fara prea mari satisfactii insa“, dupa cum singura spune. A fost nevoie doar de o iesire cu prietenii, intr-o seara, lasata cu o dedicatie a piesei Ionel, Ionelule, pe care Izabela Barbu a a ales s-o interpreteze in franceza, si viata ei avea sa se schimbe definitiv. Vocea sa i-a lasat pe toti cei prezenti fara respiratie. Finalul s-a lasat nu numai cu aplauze din partea tuturor celor prezenti la restaurant, ci si cu o oferta de colaborare.

E o realitate. Exista multi romani care, la ora actuala, nu mai simt nicio satisfactie in raport cu jobul lor, fapt care se rasfrange, implicit, asupra vietii lor extraprofesionale. „Intr-un sondaj pe care l-am realizat recent, 38% dintre respondenti ne-au declarat ca isi doresc o schimbare de cariera“, spune Monica Cacina, reprezentant BestJobs.ro, unul dintre cele mai importante portaluri care ofera locuri de munca. In plus, aproape jumatate din angajatii romani, respectiv 48%, se arata nemultumiti de salariul pe care-l primesc, iar 80% considera ca activitatea pe care o depun nu contribuie in niciun fel la dezvoltarea lor, potrivit studiului Conditii de munca, satisfactie si performanta la locul de munca, derulat de Blocul National Sindical, in cadrul unui proiect finantat de Guvern si Uniunea Europeana.

Asadar, multi angajati romani si-ar dori sa schimbe macazul. Doar motivatia difera. Unii o fac din cauze financiare, altii din nevoia de a se motiva inca o data profesional. Acestia sunt cei pe care i-am regasit cuantificati statistic. Pe de alta parte, mai exista si oameni care simt ca nu-si pot indeplini un vis, o pasiune pe care au avut-o, poate, din copilarie sau tinerete, decat daca renunta total la cariera profesionala pe care au construit-o pana atunci. O cariera, nu in putine cazuri, sigura, predictibila, ce ofera deja un anumit confort, dar care i-a dus in cu totul alta directie. E si cazul Izabelei Barbu.
„Siguranta e iluzorie“, spune Anda Pacurar, psihoterapeut si supervizor in cadrul Institutului de Psihologie si Psihoterapie Adleriana. „Ceea ce pierdem cand schimbam jobul nu e siguranta, ci confortul, predictibilitatea. Ca vrem sau nu, schimbarea face parte din viata noastra.“

Prin aceste dileme trecea si Marius Gonciu, un tanar din Oltenita, pe vremea cand muncea ca jurnalist, in 2005. Absolvent al facultatii de profil din cadrul Universitatii Bucuresti, tanarul lucrase inca din timpul studiilor in mass-media si stransese ceva ani de activitate in spate. In acelasi timp, era pasionat de aviatie si isi dorea cu ardoare sa vada lumea.
„Aveam 25 de ani, iar situatia din Romania nu era deloc roz. Mi-am zis ca viata e prea scurta ca sa mi-o irosesc asteptand sa fie mai bine si cu multe constrangeri. Daca nu faceam ceva atunci, mi-ar fi fost mult mai greu sau chiar imposibil mai tarziu“, povesteste el. Asa ca, urmarind permanent site-urile si forumurile de aviatie, a prins momentul oportun si s-a prezentat la un interviu pentru postul de insotitor de bord la una dintre marile companii aeriene cu sediul in Emiratele Arabe Unite. Post pe care l-a si obtinut. Schimbarea, in cazul sau, a fost radicala. A lasat in urma o cariera pentru care se pregatise inca din facultate, credite in derulare, o relatie de sapte ani, dar si o familie inca socata de decizia sa. Pentru un alt domeniu, o alta tara, dar si o alta cultura… „La inceput mi-a fost teama ca nu o sa fac fata si chiar ca nu o sa-mi placa“, recunoaste Marius. Rezultatul? Dupa sase ani, se declara mai mult decat fericit. La bordul avioanelor pe care altadata le vedea doar in fotografiile de presa a batut lumea in lung si in lat. A vizitat peste 100 de tari. S-a casatorit anul trecut, isi doreste copii si a intrat deja, spune el, intr-o alta etapa a vietii. Cu toate acestea, spune ca viata lui nu s-a oprit la jobul pentru care sta mai mult in aer decat pe pamant. „Sunt mereu gata s-o iau de la capat.“

George Butunoiu, unul dintre cei mai cunoscuti specialisti in resurse umane, spune ca aceste rupturi de cariera, se fac, in general, in trei feluri: trecerea de la statutul de angajat, la cel de antreprenor, sau invers, schimbarea profilului angajatorului, precum si schimbarea domeniului de activitate. „Schimbarile radicale la nivel de angajator si de profil al jobului se fac doar in perioade de boom economic. In perioadele dificile, de criza, mai ales, astfel de schimbari «de bunavoie» sunt rare, iar trecerea la antreprenoriat se face aproape exclusiv de nevoie“, afirma Butunoiu.
serban Grigorescu nu s-a impiedicat insa de criza. Anul trecut, a luat o decizie pe care multi ar putea-o considera lunatica: a renuntat la postul de director de vanzari pe tara al unei mari companii pentru a se face… bucatar. si nu oricare, ci bucatar personal. „Viata este foarte scurta. Am realizat ca cel mai important este sa fac ce imi place, cand imi place si pentru cine imi place. si trebuie sa ai in minte visuri tangibile“, spune serban, in varsta de 40 de ani. De mic copil adora sa-si pregateasca singur ceea ce urma sa manance si, de-a lungul vietii, isi urmarise aceasta pasiune cu obstinenta, invatand in timpul liber sau participand la diverse cursuri. A inceput sa gateasca serios prin 1997-1998. „O faceam numai pentru prieteni. Organizam tot felul de petreceri, sa vad ce-i place fiecaruia“, povesteste el.

In paralel, serban Grigorescu si-a construit o cariera ca manager. Devenise director de vanzari pe tara al unei companii mari si avea o casa frumoasa la Londra, langa Hyde Park. „Succesul, asa cum este proiectat de societate, e dat de bani. Traim obsedati de aceasta dorinta, care ne consuma marea majoritate a timpului si ne inconjuram de foarte multe lucruri si obiecte fara de care am putea trai la fel de bine“, spune serban. „Ei bine, aceasta cursa, la care suntem inscrisi fara vointa noastra expresa, a devenit, cel putin pentru mine, una la capatul careia nu se afla niciun premiu interesant. Daca tot suntem obligati sa participam, mai bine sa gasim un concurs care ne place cu adevarat.“
Cu aceasta idee in cap, Serban si-a schimbat brusc prioritatile in 2010 si a renuntat la jobul sau. Ca si bucatar personal, fostul manager este gata acum sa se deplaseze la oricine acasa, unde face cumparaturile si gateste orice fel de mancare in intimitatea caminului. si nu duce lipsa de clienti. Are chiar patru-cinci pe saptamana. In plus, maestrul bucatar este solicitat si la petreceri sau alte evenimente. „Ma bucur foarte mult ca am reusit, dupa 21 de ani, sa-mi indeplinesc un vis, care imi poate sustine si nevoile materiale“, conchide serban.

Expertii in piata fortei de munca sustin, aproape la unison, ca astfel de exemple de reconversie profesionala din proprie initiativa sunt destul de rare, in special in ultimii ani. Nevoia de securitate este probabil forta care tempereaza astfel de actiuni, mai ales in contextul socio-economic de astazi“, afirma Alexandra Urseanu, senior consultant la compania Hart Resource Consulting. Potrivit specialistului, cei care se gandesc sa faca o schimbare de acest calibru ar trebui, mai intai, sa discute cu un expert sau un consilier de resurse umane, deci cu o persoana obiectiva. „Din pacate, familia sau prietenii nu sunt cele mai obiective persoane in astfel de situatii. De cele mai multe ori, discursul acestora este fie extrem de pozitiv: «Noi te sustinem indiferent ce vei face. Daca esti fericit cu aceasta alegere, fa-o!». Fie total negativ: «De unde si pana unde te-ai gandit la asa ceva? Iti dai seama ce presupune sa o iei de la capat dupa ce ai muncit atat? De ce sa dai cu piciorul in munca de atatia ani?». Un profesionist din afara cercului de cunoscuti va reusi sa evalueze nu neaparat ideea in sine, ci compatibilitatea persoanei cu acea idee“, afirma Alexandra Urseanu.

Dana Mindru din Piatra-Neamt, de exemplu, s-a simtit, inca din facultate, extrem de compatibila cu astrologia. Femeia, in varsta de 41 de ani, pe care multi romani o cunosc acum drept Acvaria, avea sa ajunga insa, mai intai, in presa scrisa. Nu s-ar fi gandit niciodata ca si-ar putea muta viata cu totul printre stele. „De-a lungul timpului, am invatat din pasiune tot ceea ce trebuie despre astre si stiinte esoterice. Ma simteam din ce in ce mai atrasa de acest domeniu“, isi aminteste Dana. Nu prea o intelegea nimeni de ce vrea asta, mai ales ca astrologia era atunci un domeniu destul de controversat. „Doar mama m-a sprijinit. N-ar fi fost de acord niciodata sa las totul pentru astrologie, dar s-a convins ca ceea ce faceam era tot o forma de comunicare“, spune ea.
Totul a inceput cu redactarea mai multor articole pe marginea unor subiecte astrologice, care transpuneau intr-un limbaj accesibil ceea ce invatase. S-a trezit apoi ca lumea ii cere sfaturi si interpretari. Bulgarele a crescut in intensitate, iar Dana Mindru a devenit, in cativa ani, unul dintre cei mai cunoscuti astrologi din Romania, cu rubrici in mai multe publicatii scrise si online. „Totul depinde de firea fiecaruia, poate si de zodie, pentru ca nu poti sfatui un om care se teme de schimbare si noutate sa faca un astfel de pas“, afirma astroloaga.

In nebunia vietii noastre de zi cu zi, poate ca fiecare dintre noi ar trebui sa se opreasca, la un moment dat, sa se auto-analizeze. Sa se gandeasca daca ceea ce face acum ii place cu adevarat, dupa cum spune psihoterapeutul Anda Pacurar. „Trebuie sa ne dam seama cum ne simtim si daca un alt serviciu, o alta profesie ne pot implini aceste nevoi.“

Angela Amariei, o tanara de 28 de ani din Brasov, a renuntat, chiar in acest an, la jobul de functionar pe care-l avea in Romania. Desi era destul de bine platita, isi dorea parca sa incerce altceva pentru o perioada de timp. Intervievata de ziare.com, Angela povesteste ca, in ianuarie 2011, a inceput sa caute in baza de locuri de munca a organizatiei internationale AISEC. Initial s-a orientat catre tarile europene, dar n-a gasit nimic care s-o atraga complet. „M-am gandit ca, daca tot vreau sa las totul si sa plec vreun an, poate ar trebui sa merg intr-un loc total nou, cu mai multe provocari decat puteam gasi in Europa“, spune Angela. Asa a ajuns sa se reorienteze spre Asia. si si-a gasit un post tocmai in orasul Chennai din... India. „Vestea am primit-o in aprilie, isi aminteste tanara. „A fost o mica aventura sa-mi anunt parintii, prietenii, sa ma pregatesc pentru noua viata...“ Acum lucreaza ca HR Deployment, adica intr-un post care isi propune tocmai motivarea salaria-
tilor, la cel mai mare producator auto din India. Cum arata viata ei din ultimele luni? „Mancarea e picanta, traficul o aventura, nu exista punctualitate, mai sunt si bombe...“ Dar Angela e mai mult decat multumita. Are parte de aventura pe care si-a dorit-o toata viata.

Poate cineva sa-si depaseasca sentimentul de nesiguranta pe care astfel de decizii radicale il confera? „Sincer, nu prea are cum“, admite Butunoiu. Confirma si Alexandra Urseanu: „Nu exista un scenariu ideal, care sa ofere garantia unei reconversii profesionale de succes“. Cert este ca atunci cand facem schimbari, avem sansa imensa de a invata din nou, potrivit Andei Pacurar. „si castigam adrenalina, energie, viata. Iar asta ne tine tineri si sanatosi.“

Atinse parca printr-o magie aparte, clapele pianului sunt ca un refugiu pentru sufletele obosite, iar corzile contrabasului insotite de sunetele palmelor pe tarabana, induc o atmosfera de liniste, dar si de bucurie. Vocea calda si puternica ce vine in completarea instrumentelor nu face altceva decat sa extazieze simturile celor prezenti in intimitatea unui local din centrul Bucurestiului. In fata lor se afla formatia „Jezebel“: Gilberto, un percutionist cubanez, Puiu Pascu la pian, Ciprian Parghel la contrabas si, vedeta trupei, Izabela Barbu  – voce. Undeva in spate, Dan Derscanu, partenerul ei de viata si omul care a insistat ca ea sa renunte la cariera bancara pentru a-si urma vocatia, freamata de emotie la fiecare acord. Dupa ce a cantat sansonete in cadrul unor evenimente private, unde a uimit lumea cu talentul sau, Izabela a fost invitata la o emisiune tv, moment in care a primit zeci de mesaje de incurajare. Motivata, a decis sa-si infiinteze o trupa. „Jezebel“ sustine acum concerte saptamanale. Mai mult, de anul trecut, Izabela joaca si canta in piesa de teatru „Mincinosul“ de Carlo Goldoni. „Poate ce am facut eu pare un act de curaj sau nebunie“, spune Izabela. „N-a fost usor, insa acum ma bucur cu toata fiinta ca am ajuns sa fac ceea ce-mi place.“ </p>

Vote it up
183
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza