Tinerii care adera la proiectul Gladiator urmeaza fiecare un program de instruire individuala cu disciplina stricta. Nu sunt copii care sa aiba si pantofi de strada, si de sport. Cand au venit la sala cu singurii lor pantofi, unii nu aveau nici sireturi. Multi isi pierdeau suflul la efort, semnul lipsei de proteine in alimentatie. De aceea, primaria si Szoby cauta mereu sponsori dispusi sa le asi­gure si o masa calda la antrenament.

La Gladiatori, principalul vector de motivare e onoarea. El le-a explicat ca este cel mai mare dar, pe care nu trebuie sa-l piarda nici saracul, nici bogatul. Oricine are performante deo­sebite este salutat de ceilalti cu: "Sa traiti, Maestre!". Deci maestru nu e doar Maestrul, ci toti cei care ii urmeaza modelul.

Szoby explica: "Atunci cand tanarul ajunge sa faca niste exercitii pe care nu le-a sperat, creste si ca personalitate". Si apoi vine momentul sa intervii si altfel. Prin metodica lui speciala, agresivitatea se transforma in competitivitate: "Doi indivizi care nu se agreeaza sunt pusi sa joace in aceeasi echipa, sa castige impreuna. Atunci isi remarca reciproc calitatile, invata sa se respecte unul pe celalalt. Ii invat cum sa armonizeze viata interioara cu ceea ce fac. Cum sa iubeasca ceea ce fac".

In trei ani rata delincventei juvenile in sector a scazut cu 70%. Niciunul din cei 350 de copii inclusi in program nu a mai recidivat. Nici chiar Vierme, care avusese 41 de arestari. "El era un combativ. Voia sa incalce toate legile. Dar eu am demonstrat ca cei mai rai pot deveni cei mai buni. Ei sunt cei mai innebuniti sa afle de ce un exercitiu se face intr-un anume fel. Asa ajung sa respecte regulile si sa inteleaga ca numai in cadrul lor iti gasesti libertatea, fericirea si te realizezi ca om", spune Szoby.

A scazut si rata abandonului scolar. "A reusit sa intre in sufletul lor. Are harul acesta de a sti sa descopere oame­nii. Multi isi spun: Sa ajung sa termin liceul ca sa pot apoi face cascadorie, ca Szoby Cseh", spune Florin Vasile, directorul Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului - Sector 3, Bucuresti.

Cutezanta, incredere in sine si calm. Acestea sunt atuurile psihologice pe care Alexandru le-a dobandit in cei peste trei ani de frecventare a salii. Desi a crescut la casa de copii, a fost ad­mis la trei facultati: de management, de inginerie aerospatiala si de ingineri­a si managementul sistemelor tehnologice. A ales sa o urmeze pe ultima.

Considera ca cea mai importanta lectie de viata primita de la maestrul sau a fost organizarea mai buna si atentia: "Sportul ma ajuta sa ma concentrez". Vine in continu­are la sala de sport. Cand nu are sesiune, isi ia slujbe temporare. Fiind Gladiatorul de frunte al lui Szoby, are asigurat un post de instructor la sala. Dar Alex are alte planuri. Vrea sa termine facultatea si sa isi faca o cariera in domeniul tehnic. "N-am avut o copilarie usoara, dar sunt fericit ca am apucat sa traiesc in sistemul in care inca sunt, deoarece familia nu si-a permis sa ma tina", spune el. Are undeva pa­rinti naturali, o sora de trei ani, una de cinci si un frate de 13 ani. Inca nu e pregatit sa ii cunoasca, dar vrea sa isi ajute fratii cand o sa fie pe picioarele lui.

Dar nimeni, nici chiar Szoby Cseh, nu a prezis la inceput ca proiectul Gladiator avea sa devina o surprinzatoare ocazie pentru a ajuta si copii din alte categorii defavorizate. La un moment dat, printre cei trimisi de asistentii sociali la sala au fost si unii cu dizabilitati psiho-fizice care fusesera cooptati in gasti de cartier. Szoby a avut atunci prilejul de a le aplica o metoda de antrena­ment adaptata lor, pe care o elaborase dupa ani de studiu. Rezultatele au fost uimitoare. Atunci, si-a spus ca, daca reusise sa ajun­ga in mintea lor si sa-i motiveze, ii putea ajuta pe mai multi ca ei sa isi imbunatateasca motricitatea. De aceea, a pregatit un nou proiect, destinat copiilor cu handicapuri grave: paralizie cerebrala infantila, tetrapareza spastica, intarziere psihica severa. Cand i l-a expus primarului, Negoita a fost sceptic. Dar Szoby i-a spus:

- Facem pariu ca in trei luni acesti pusti, care poarta scutece la 7 si 17 ani, vor face salturi la plasa elastica, box si arte martiale?
- Nu fac pariu cu tine, fiindca esti suficient de nebun ca sa reusesti. Mie sa-mi spui de ce ai nevoie, i-a zis primarul.
Copiii din prima grupa cu handicap pe care a primit-o la sala abia puteau merge sau apuca obiecte. Szoby le-a dat o minge si i-a pus sa nimereasca o galeata goala. Cand reuseau, se ras­turna cu zgomot. "Radeau. Intelegeau ca au realizat ceva", poves­teste el. I-a pus a­poi sa arunce mingea spre el si se prefacea doborat cand il nimereau.

Prin metode originale si cu multa vo­ie buna, in timp-record, cei care abia se puteau rostogoli au invatat sa mearga in patru labe. Cei care abia faceau un pas au inceput sa mear­ga singuri. In cateva saptamani, co­piii au gasit cai de exprimare si, mai ales, pofta de viata. Dupa doua luni, cei cu deficiente de concentrare si inte­le­gere au inceput sa constientizeze noi situatii, sa dezvolte relatii de comunicare, chiar sa joace fotbal.

Florin Vasile confirma: "Noi, ca specialisti, nu credeam ca metoda sa putea da astfel de rezultate. Copii cu handicap grav, pe care abia i-am putut obisnui sa tina tacamurile, fac salt la aparat, aterizand pe propriile picioare!".

Secretul lui Szoby: "Nu trebuie sa-i privesti doar ca pe tuburi digestive, ci ca pe niste fiinte care vor sa descopere lumea. Kinetoterapia si masajul singure elimina de fapt din ecuatie partea afectiva si volitiva, chiar sufletul lui: copilul nu intelege de ce trebuie sa faca o anume miscare. Dar cand faci niste lucruri cu placere, fiindca le-ai inteles, devii cel mai fantastic membru al planetei", spune el. Unele familii si-au luat acasa copiii cu dizabilitati pe care ii plasasera in centrele sociale si se mandresc cu progresele lor. Cum au fost posibile? "Cu alti centri nervosi decat cei defecti!", explica Szoby. "Sistemul nervos e capabil sa preia functii cu alte parti ale sale, dar numai in cazul unei emotii pozitive. Numai acolo unde exista Dumnezeu, unde exista iubire. Ce nu face omul pentru iubire? E cel mai de pret lucru!".