drumul pietruit, sinuos si acoperit de zapada de aproximativ 17 kilometri ce urca pana la Piatra Arsa. Calea ambulantei urma sa fie deschisa de un utilaj de deszapezire, dar misiunea se anunta extrem de dificila. Facu imediat jonctiunea cu colega sa, Mihaela Grebla, asistenta medicala, si, impreuna, o luara spre cabana. Vremea de afara, teribila! 

Nici nu parasira bine drumul national, cand, la noua kilometri de Sinaia, acolo unde incepe drumul de munte neamenajat, utilajul incepu sa se impotmoleasca in zapada, in ciuda faptului ca fusese incarcat cu pietre de cariera. Omatul ajungea pe alocuri la cinci metri, acoperind chiar si masina ce deschidea drumul ambulantei. Pe un viscol nebun, oamenii au fost nevoiti sa stea mai mult afara si sa dea la lopata. Misiunea de salvare a ambulantierilor inainta astfel cu viteza melcului.

Cu viscolul incepuse deja sa lupte serios si Daniel Nitoi, alaturi de colegul sau mai tanar, Gabriel Cojanu, cu care plecase in echipa spre Piatra Arsa. Fusesera transportati cu masina pana la Cota 1.400, iar de acolo pornira mai departe pe cont propriu. Termometrul lui Dan arata un halucinant -28 de grade Celsius, iar natura parea mai neprietenoasa ca oricand. Sa urci pe munte in mijlocul furtunii, cand pericolele date de straturile inselatoare de zapada te pandesc la orice pas, nu e pentru oricine.  Dan constientiza asta, dar n-ar fi dat inapoi pentru nimic in lume. Trei ore si jumatate le luara celor doi salvatori sa urce cu laptele praf la cabana, nu inainte de a se intalni pe drum si cu Ionut Cojanu, la refugiul 2.000. Isi pusesera viata in pericol, dar nici nu se mai gandeau la asta. Micuta Ioana Georgiana avea acum, in sfarsit, scutece, ceai cald si ceva bun de mancare.

Dupa ore bune de tranta cu nametii, medicul Ciprian Flueras incepu sa se teama ca va ajunge prea tarziu. Trecusera mai bine de opt ore si cele doua echipe, cea de pe utilajul de deszapezire si ambulantierii, nu parcursesera nici macar jumatate de distanta. In ancestrala lupta a omului cu natura, primul dadea deja semne de oboseala, pe cand aceasta din urma ii tot ridica baraje uriase de zapada. Ciprian lua decizia sa-i contacteze pe colegii de la Salvamont, care ajunsesera deja sus.

La apel raspunse Ionut Cojanu, care, fara sa stea pe ganduri, cobori pentru a-l prelua cu snowmobilul pe Ciprian si a-l aduce intr-un final la Piatra Arsa. In urma, ramase asistenta, impreuna cu oamenii de pe utilaj, luptand in continuare cu troienele.

La cabana, starea de spirit era chiar neasteptat de vesela. Sportivii i-au spus fetitei "Patachina", dupa numele lui Ivan Patzaichin, iar atmosfera era similara cu cea din sanul unei mari familii.

Medicul ii administra copilei toate vaccinurile necesare unui nou-nascut si ii arata lui Mary cum s-o alapteze. La scurt timp, mamica incepu sa aiba lactatie. Micuta Ioana Georgiana arata din ce in ce mai linistita si multumita.

Utilajul reusi sa ajunga la cabana dupa 17 ore si la aproape 36 de ore dupa nasterea prematura. Fara ambulanta, al carei sofer se recunoscuse invins de natura. Nu era un timp foarte bun pentru o echipa de interventie, dar fusese un efort supraomenesc. Ciprian o inveli pe fetita intr-o folie protectoare termica si o duse imediat la masina. Aventura nu luase sfarsit. Incepea una noua, cea a coborarii.

In pofida zagazurilor ridicate de natura, Mary a ajuns in siguranta cu fetita ei la Maternitatea din Ploiesti. Au ramas in urma gandurile oamenilor care au facut posibila aceasta operatiune de salvare. "De 27 de ani, de cand lucrez ca salvator, n-am avut niciodata un astfel de caz. A fost greu din cauza conditiilor meteo", marturiseste salvamontistul Daniel Nitoi. "A fost crancen. Dar a iesit bine pentru ca toata lumea a luptat sa iasa asa", isi aminteste si Ionut Cojanu.

"Si pentru mine a fost o premiera. N-am avut posibilitatea sa aducem un incubator, asa ca am tinut copilul in brate, invelit in acea folie de protectie", spune si dr. Ciprian Flueras.

Valea Doftanei, 5 iulie 2009. In casuta de pe deal, Ioana Georgiana traieste fericita acum alaturi de mama, matusa, bunica si pisicile sale. Are vreo patru. E un copil cat se poate de sanatos si voios, desi s-a nascut prematur si in conditii exceptionale. Despre tatal Ioanei, mama evita sa vorbeasca prea multe. "Mi-am dorit foarte mult acest copil, dar tatal ei nu. Asa ca am decis sa ne despartim inainte de nastere. N-am vrut sa spun nimanui de sarcina mea. Nici mamei, nici Claudiei, nici colegilor", spune Mariana, care de mai bine de un an e implicata intr-o noua relatie. "Pot sa spun ca Ioana are acum un tatic, care o iubeste chiar mai mult decat pe mine."

Mariana Oseaca nu s-a mai intors pana acum la Cabana Piatra Arsa, pentru a-si relua slujba de camerista. "E foarte greu sus, la cabana, si nu cred ca as mai putea munci acolo, acum ca o am pe Ioana. Nu pot sa mai dorm nici macar o noapte fara s-o simt in bratele mele", marturiseste tanara mamica.

In timp ce mama ne povesteste totul la o cafea, micuta Ioana alearga prin curte, ascunzandu-se de aparatul de fotografiat. Dupa doi ani in care mai toate ziarele mari din Romania au tot solicitat-o pentru poze, fetita muntilor nu vrea sa mai fie pozata. Pare ca vrea sa traiasca linistita printre pisicile ei fara sa fie vedeta.