amintirile unui om care a supravietuit exterminarii", spune acum numarul 918, cu un nod in gat.

Stia cat de important era acest lucru, pentru ca si-a dat seama cu groaza, in timpul calatoriilor, ca tinerii nu au nici cea mai vaga idee despre atrocitatile razboiului. Iar atunci cand vor sa stie, rareori primesc un raspuns. Asa a inceput Cazimir Piechowski

sa-si povesteasca amintirile din Auschwitz in intalniri organizate. In 2003, a publicat o autobiografie socanta, "Am fost un numar", tradusa in limbile germana si spaniola. Trei ani mai tarziu, a fost eroul mult-premiatului film "Escapee", regizat de Marek Tomasz Pawlowski.

"Domnule, ce ati facut, de ce ati fost trimis acolo? De ce ati acceptat toti cu pasivitate sa fiti dusi la camerele de gazare? Nu va puteati razvrati?"

Cei care nu au fost la Auschwitz pun astfel de intrebari naive. Mai ales ti­ne­rii. La fel se intampla la Ham­burg, Czlstochowa sau Ankara. Asta il determina pe Cazimir Piechowski sa predea istorie in Polonia si in restul lumii. Dar nu istoria din manuale si filme, ci istoria propriei vieti. El explica clar ce a insemnat cultul lui Hitler si transmite un semnal de alarma la adresa fascismului din trecut si a neofascismului de acum.

La sfarsitul sedintelor, in sali se as­terne tacerea. In Germania, tacerea este si mai adanca, iar privirile publicului par sa exclame: "Es ist nicht moglich!" (Este imposibil!).

"Oamenii nu vor sa creada lucruri prea ingrozitoare sau neplacute", spune Piechowski. "Si asa, istoria devine o imagine distorsionata."

"Intotdeauna mi se pune aceeasi intrebare importanta:

- Nu simtiti ura fata de germani dupa tot ce ati suferit in razboi?

- Nu simt ura deloc, repeta el. Generatia actuala a Germaniei nu poate fi trasa la raspundere pentru pacatele bunicilor. Papa Ioan Paul al II-lea a spus ca vina nu se mosteneste, dar amintirea trebuie sa se mosteneasca. Pentru ca o natiune fara amintirea istoriei sale inceteaza a mai fi o natiune. Sunt intru totul de acord cu el."

Calatoriile

In 1925, copilul Cazik isi petrece vacanta la bunici, la tara.

- Da-mi bani de buzunar! ii cere el mamei. Vreau sa plec in lume.

- De ce?, il intreba mama surprinsa.

- Trebuie sa aflu ce se intampla in lume, raspunde, cu incapatanare, copi­lul de sase ani.

Mama baiatului scoate o moneda de 50 de grosi din pusculita. Baiatul apuca moneda, o tine strans in mana si iese, plin de curaj, din casa. Totusi, nu rezista sa nu intoarca, din cand in cand, privirea spre casa. La inceput, vede toata casa, mai tarziu doar acoperisul si hornul si, intr-un final, casa dispare complet dupa deal. I se face frica si o ia la fuga inapoi, spre mama lui.

- Pune banii la loc in pusculita. Ma intorc in lume altadata, o asigura el.

Nu stia pe atunci ca acest "altadata" va veni abia la varsta de 70 de ani.

"Calatoriile sunt cea mai mare pasiune a mea", recunoaste cu o sclipire in priviri.

Impreuna cu sotia, am vizitat 60 de tari pe toate continentele, din Austra­lia pana in America de Sud.

"Suntem calatori, nu turisti", accentueaza Cazimir. "Autorul de reportaje de calatorie Ryszard Kapulcilski a facut aceasta departajare si cred ca este foarte adevarata."

Nu pleaca nicaieri nepregatiti. Prima data studiaza toate informatiile dis­po­ni­bile despre tara respectiva, isi stabilesc itinerarul si cauta cele mai ief­tine oferte pe internet. Stau la hoteluri si pensiuni. Uneori, sunt insotiti de prieteni.

"Iga, arata-ne fotografiile din Thailanda sau Maroc. Sau mai bine din Australia si Cuba", o roaga Cazimir Piechowski.

Femeia eleganta si supla de langa el este foarte incantata sa arate albumele frumos legate, din diversele calatorii in care au fost. Ea scrie textele si el face fotografiile.

"Dar Iga face munca grea, la computer. Ea se ocupa si de cartile mele", isi lauda el nevasta.

Fiecare volum poarta urmatorul motto: Lumea este o carte, iar cel care nu calatoreste citeste doar o pagina - Sfantul Augustin, urmat de o dedicatie pentru nepotii Maciek si Tomek.

Iga intoarce o pagina.

- Ah, uite ceva interesant! Un certificat din China cu privire la starea de sanatate a lui Cazik. In chineza, desigur, rase zgomotos Iga.

In provincia chineza Yunnan exista o lege foarte stricta: orice turist de peste 75 de ani trebuie sa aiba un certificat care sa ateste ca poate zbura cu avionul.