Dupa ce ne-a oferit un film de mare clasa la inceputul anului, The Kite Runner / Vanatorii de zmeie, regizorul german Marc Forster, in varsta de 38 de ani, raspunde asteptarilor a milioane de fani ai personajului James Bond cu cel mai recent film din aceasta serie, Quantum of Solace. Filmul este pe marile ecrane incepand din luna aceasta. Interviul urmator ne dezvaluie personalitatea Marc Forster.

RD: Esti o personalitate marcanta la Hollywood. Pentru a te intalni in acest hotel de lux londonez, a trebuit sa ne luptam cu o adevarata brigada de colaboratori. Cum e sa ai atata succes?
Forster: Daca v-as spune acum ca nu este nimic atat de extraordinar, as raspunde exact cum obisnuiesc celebritatile. Din acest motiv, va spun cat se poate de deschis: Da, este formidabil! Este o senzatie placuta sa ai dintr-odata atat de multe posibilitati in viata. Mai mult, primesc multe oferte si pot alege, in loc sa bat din usa in usa cu proiectele mele. Si daca, in plus, cineva vine sa-mi spuna ca unul dintre filmele mele l-a emotionat, aceasta ma face foarte fericit.

RD: Acum, spune-ne si ce nu-ti place in legatura cu succesul.
Forster: OK. Lucrul pentru care imi pare rau este ca practic nu mai am deloc timp pentru mine. Pur si simplu nu mai pot sa citesc o carte, sa ma plimb in miezul zilei, sa lenevesc in pat, sa gatesc, sa am conversatii interminabile cu prietenii sau altele asemenea. Fiecare minut al meu este programat - nu de mine: asistentii mei imi tin agenda. Ma trezesc la sase dimineata si ma culc la unsprezece noaptea. Am un ritm asemanator cu al sportivilor de performanta. Pe termen lung, este cu adevarat epuizant. Dar haideti sa vedem si partea buna: cati oameni nu traiesc asa si sunt complet necunoscuti? Nu vreau sa las senzatia ca ma plang. La urma urmei, raman o persoana extrem de privilegiata.

RD: Nu-ti este teama ca ai putea esua?
Forster: Nu tocmai, nu ma gandesc deloc la acest lucru, exclud ideea esecului. Nu ma gandesc decat la rutina zilnica de pe platourile de filmare si la ce trebuie sa realizez in fiecare zi. Pe termen lung, intr-adevar exista o apasare. Sincer vorbind, nu mi-ar placea sa turnez filme toata viata; presupune un proces prea complex, prea birocratic de asemenea. Bugete, marketing, sedinte fara sfarsit, uneori este aproape insuportabil. Voi continua sa o fac timp de inca niste ani, dupa care va trebui sa ma gandesc la altceva.

RD: Nu te gandesti niciodata la sumele de bani care se vor fi irosit daca un film este un esec?
Forster: Nu, asa ceva m-ar paraliza inutil. In comparatie cu sumele inghitite de managerii de banci, mai ales in ultimul timp, pierderile sunt minime in domeniul cinematografiei.

RD: Mai ai prieteni adevarati? Nu ti se intampla ca toti cei cu care vii in contact sa vrea sa profite de pe urma succesului tau?
Forster: Este o intrebare amuzanta, nu stiu ce te face sa te gandesti la asa ceva. Bineinteles ca mai am prieteni, chiar daca acum nu mai sunt asa numerosi. Trebuie sa mentionez ca ii cunosc pe majoritatea de ani buni. Prieteniile durabile sunt destul de rare la Hollywood. Oricum, nu doresc orice relatii. Mai bine o legatura cu mai putine persoane, dar mai profunda. Chiar nu am nevoie de genul de prietenie Hello-darling-you-are-wonderful.

RD: Succesul nu te izoleaza?
Forster: Acesta e deja un cliseu, deci nu pot sa dau un raspuns la modul general. In plus, ti se pare ca am un aer chiar atat de abatut si de singuratic? Daca asta este parerea ta sincera, cred ca ti se pare asa din cauza ca nu reusesc sa dorm destul.