Valea Regilor - mormantul lui Tutankamon

Nestiut timp de 33 de secole, mormantul faraonului  Tutankamon din Egipt, a dezvaluit o bogatie de comori din aur.Foto: Reader’s Digest – Cartea “Lumi fascinante, locuri uimitoare”
 

<p>Inconjurati de praf si intuneric, arheologul britanic Howard Carter si patronul lui, lordul Carnarvon, stateau in fata unei usi sigilate in adancurile Vaii Regilor. Va dezvalui aceasta usa comorile regelui-copil Tutankamon, care a domnit in Egipt in jurul anului 1361 i.Cr.? Timp de opt ani epuizanti, cei doi explorasera valea – loc de inmormantare pentru faraoni – pe malul vestic al Nilului, langa Luxor, in speranta de a da peste mormantul faraonu­lui, dar fara nici un succes. In vara lui 1922, Carnarvon era pe punctul de a renunta la cercetari si de a-si retrage patronajul, dar Carter l-a convins sa mai continue un an.

Echipa lui Carter cercetase deja fiecare crevasa a vaii, cu exceptia unei mici zone de langa mormantul excavat al lui Ramses VI. Serviciul Egiptean de Antichitati ii ceruse sa nu intre in aceasta zona, deoarece excavarile ar fi impiedicat turistii sa viziteze mormantul. Totusi, Carter era convins ca aici va gasi trofeul ravnit de atata timp. Sub indrumarile lui Carter, lucratorii egipteni au inceput sa sape, si pe 4 noiembrie 1922, unul din ei a scos la iveala o treapta joasa cioplita clar pe fundul vaii. Continuand sapaturile, au descoperit multe alte trepte si in final partea de sus a unei usi tencuite cu argila, purtand sigiliile garzii stravechii necropole.

Prezenta sigiliilor arata ca mormantul ar putea contine obiecte funerare ale unei oficialitati de rang inalt sau chiar ale unui rege. Dupa ce a fost excavata intreaga scara cu 16 trepte, Carter a descoperit cu bucurie ca pe usa erau si sigilii gravate cu numele Nebkheprure (Tutankamon). Partea de jos a usii fusese refacuta, ceea ce insemna ca era posibil ca mormantul sa fi fost pradat si sa fie acum gol.

Usa a fost inlaturata, molozul si pietrele au fost curatate, scotand la iveala un pasaj lung, in panta. La capatul lui era inca o usa sigilata. Cei doi egiptologi au fost probabil cuprinsi de fiorii anticiparii cand s-au aflat in fata ei, pentru ca acea intrare urma sa dezvaluie fie implinirea, fie zadarnicia vechilor si dragilor lor visuri.

Dupa trei saptamani, pe 26 noiembrie, Carter a inceput investigatiile. Mai intai a perforat cu grija coltul din stanga sus al usii si a introdus prin gaura facuta o vergea de fier pentru a verifica daca mai exista piedici. Apoi a marit gaura, a introdus o lumanare si s-a uitat inauntru.

La inceput n-a deslusit nimic in bezna cetoasa. Dar pe masura ce ochii lui se obisnuiau cu intunericul, au inceput sa iasa din umbra sclipiri ale unor bogatii magnifice.

„Animale ciudate, statui si aur… aur, peste tot… Pret de o clipa… am amutit de uimire“. Asteptand in spatele lui in intuneric, intr-o stare de incordare aproape insuportabila, lordul Carnarvon a intrebat „Vezi ceva?“ si Carter a reusit sa spuna, cu respiratia taiata, „Da, lucruri minunate!“

Incaperea era anticamera mormantului, plina cu obiectele funerare de care se presupunea ca faraonul avea nevoie `n viata de apoi. Patrunsesera hoti – Carter ve­dea urmele pasilor lor in tarana – dar era clar ca fusesera surprinsi de paznicii necropolei, care pusesera obiectele la loc, dupa priceperea lor. Un tron placat cu aur si in­crustat cu giuvaeruri, mobila aurita incluzand trei paturi, doua care aurii, statui din aur si alabastru si vase de faianta erau raspandite in acel haos. Dar singurul obiect pe care Carter sperase sa-l gaseasca, mumia faraonului, nu era acolo.

Nepretuitele obiecte din anticamera si din magazie (o mica incapere din sud-vestul anticamerei) au fost inregistrate, fotografiate si pregatite pentru calatoria la muzeul din Cairo, unde urmau sa fie pastrate. Aceasta munca minutioasa, efectuata in mormantul inchis, lipsit de aer, l-a epuizat pe Carter; in plus, era deranjat de multimea de vizitatori si ziaristi de afara, care se ingramadeau tot timpul la intrare.

In februarie 1923, anticamera era deja golita si Carter si-a indreptat atentia spre cea de a treia usa sigilata, din peretele nordic. In fata unui public invitat, Carter a scobit tencuiala ca sa faca o gaura; a introdus apoi o lumina si s-a uitat inauntru. La mai putin de 90 cm de usa, cat vedea cu ochii, se intindea ceea ce parea a fi un perete solid din aur. Carter a dislocat repede usa si a descoperit ca peretele nu era un perete, ci o parte a unei imense racle dreptunghiulare.

„Ne aflam, fara nici o indoiala, in camera mortuara“, scria fratele lordului Carnarvon, Mervyn Herbert. „Caci deasupra noastra se inalta una dintre splendidele racle aurite sub care erau pusi regii. Constructia era atat de mare, incat aproape ca ocupa toata camera.“ Din fericire, Carnarvon a apucat sa vada aceasta mare descoperire: el a murit un an mai tarziu.

Dincolo de camera mortuara se afla o a patra incapere, pe care Carter a denumit-o ulterior „tezaurul“, pentru ca adapostea obiectele cele mai valoroase din mormant: casete cu bijuterii pretioase, barci miniaturale, statuete, o macheta de granar si capul aurit al unei vaci reprezentand-o pe zeita Hathor. Carter descoperise singurul mormant din Valea Regilor pastrat intact.

In racla era o rama de lemn aurit, acoperita cu panza, care continea alte trei racle grele de lemn, imbracate in aur si bogat inscriptionate. Iar in ultima se afla un sarcofag din cuartit galben, cu un capac de granit roz, vopsit pentru a se asorta cu baza. Din nou s-au adunat o multime de oameni, de data asta pentru a urmari ridicarea capacului. „Continutul era total acoperit cu giulgiuri de panza“, scria Carter. „Cand a fost indepartat ultimul giulgiu, un suspin de uimire a iesit de pe buzele noastre, atat era de magnifica privelistea ce ni se infatisa; o efigie aurie a tanarului rege, lucrata cu o splendida maiestrie, umplea tot interiorul sarcofagului.“

Carter inca nu descoperise cel mai pretios dintre stravechile secrete ale mormantului. In sarcofag, erau asezate trei sicrie, fiecare atat de bine incastrat in urmatorul, incat separarea lor a creat multe dificultati. Dupa ce capacul celui de al doilea sicriu a fost in cele din urma ridicat, a aparut un al treilea sicriu din aur masiv. Iar inauntrul acestuia, a fost descoperita cea mai uluitoare comoara dintre toate. Infasurata in panza, presarata cu talismane protectoare si acoperita cu bijuterii fabuloase, zacea mumia tanarului rege, cu fata acoperita de o nepretuita masca mortuara din aur batut.

Astazi, majoritatea comorilor lui Tutankamon sunt expuse in muzeul din Cairo, dar mormantul insusi inca adaposteste unul dintre cele trei sicrie de aur cu cadavrul regelui. Dar este oare regele? Spre crunta dezamagire a lui Carter, nu s-a gasit niciodata vreun papirus sau vreo inscriptie care sa confirme identitatea cadavrului, desi teste ulterioare au dovedit ca persoana decedata avea `ntre 17 si 19 ani cand a murit. Rangul si averea sa au fost confirmate de valoarea fabuloaselor obiecte din jurul lui.

Carter a facut sapaturi timp de zece ani. Munca lui si comorile lui Tutankamon au furnizat egiptologilor care au urmat o cantitate imensa de noi informatii despre viata egiptenilor in timpul dinastiei a 18-a. Descoperirea lui a aprins de asemenea imaginatia oamenilor din intreaga lume si a imortalizat atat numele lui, cat si pe cel al misteriosului rege, mort atat de tanar.</p>

Vote it up
137
Ti-a placut acest articol?Voteaza