O sageata drept la tinta

In inima salbaticiei americane, intre viata unui vanator si un urs grizzly care ataca sta numai curajul unui tata. Si un arc cu sageti
 

<p>Un pas. Inca unul... Doar cativa pasi in plus. Ghemuit in mijlocul unui palc des de pini, langa raul Shoshone din Muntii Absaroka, in Wyoming, Statele Unite, Ron Leming Jr a mai suflat o data in cornul cu care ademenea elanii, sperand ca marele elan sa se apropie de tatal lui. Ron Sr era ascuns in desisul de mai jos, cu sageata pregatita si arcul incordat. Fost ghid de vanatoare, Ron Jr se mutase in acesti munti tocmai datorita pasiunii sale pentru pescuit si vanatoare. Astepta de ani de zile prilejul de a-l aduce pe tatal sau atat de aproape de trofeul unui elan. Parea ca sosise clipa. Il desparteau de aceasta doar cativa pasi.

Brusc, uriasul elan s-a speriat, tresarind ca electrocutat. A schimbat directia, tasnind spre padure si a disparut. Ciudat!, se gandi Ron Jr dezamagit. Era imposibil ca elanul sa le fi simtit mirosul. Oare ce il speriase atat de rau? S-a ridicat in picioare in cautarea unui raspuns. Cand s-a intors, s-a trezit ochi in ochi cu... raspunsul.

Si tatal, si fiul iubesc inaltimile care strajuiesc malurile raului in aceasta parte a Padurii Nationale Shoshone din Wyoming: varfuri care depasesc 3.650 de metri, acoperite cu desisuri de pini. Aici sunt paduri dese din care rasar din loc in loc pajisti superbe, cazane stancoase in care sclipesc lacuri de munte, toate presarate cu urmele in forma de inima ale elanilor, strabatute de urletele lupilor si de sclipirile bruste aparute pe stanci si care puteau semnala silueta unei pume. Accesibil doar cailor de povara, pe un drum dificil de 24 de kilometri prin Bazinul Boulder, aici este o adevarata salbaticie, unul dintre cele mai neatinse locuri din America. Este si taramul ursilor grizzly.

Candva pe cale de disparitie, ursul grizzly a renascut in aceasta zona. Populatia de ursi a regiunii este estimata acum la 600 de exemplare. Dar nu ursi cautau cei doi barbati din familia Leming in acel weekend de septembrie al anului 2008. Erau la vanatoare de elani. "Mergem impreuna in fiecare an sa vanam elani, cu arcul", spune Ron Jr. Este un moment foarte special pentru un fiu care a crescut si s-a maturizat vanand impreuna cu tatal lui. Vanatoarea ii leaga profund pe barbati. Le placea sa puna cortul in acelasi loc in fiecare an, sa stea in jurul focului mult dupa lasarea intunericului, band cafea, razand si povestind despre muntele pe care il iubeau. "Suntem foarte apropiati", spune Ron Sr. "Aceste excursii inseamna foarte mult pentru mine."
Probabil ca excursia aceasta insemna chiar mai mult. Cu un an in urma, in ultima zi de vanatoare, Ron Sr tocmai punea saua pe cal, cand a simtit ceva pocnindu-i la cot. Se rupsese un tendon. Seniorul abia mai putea sa-si miste bratul drept, ca sa nu mai vorbim de a trage cu arcul. Interventia chirurgicala la brat, indelungata recuperare si apoi antrenamentele suplimentare de tras la tinta l-au facut sa-si recapete increderea in sine, dar aceasta excursie era un adevarat un test. "Tata nu avea experienta in vanarea elanilor cu arcul", spune Ron Jr, care are cateva trofee de elan. De doua ori indreptase arcul spre tinta, dar sageata ratase.

"Era frustrant", povesteste si Ron Sr. "Incepusem sa ma intreb daca nu cumva eram prea batran." Sperase ca in acea zi lucrurile sa mearga diferit. Cand plecasera calare de la locul de campare, si-a spus o rugaciune in gand, in lumina inca palida a rasaritului: Doamne, ajuta ca sageata mea sa ajunga la tinta! Era rugaciunea unui vanator, spusa cu smerenie. "Nu m-as putea ruga vreodata sa ucid ceva", spune tatal. "Vroiam doar sa stiu ca mai sunt capabil sa trag daca mi se iveste ocazia." In cateva ore, rugaciunea urma sa-i fie ascultata intr-un mod pe care nu si l-ar fi putut imagina.

Cei doi barbati vanau intr-un loc pe care ei il numeau Stanca. "Este una dintre zonele noastre preferate", spune Ron Jr despre o margine abrupta de stanca, presarata pe alocuri cu palcuri de copaci. "Vazusem mereu elani in zona aceea si de data asta aveam si un plan." Imbracat in costum de camuflaj si "parfumat" cu miros de elan pentru a-si acoperi mirosul uman, Ron Jr s-a dus pe deal, la vreo 35-40 de metri mai sus, imitand din cornul sau de vanatoare sunetul unui elan care boncaluieste in perioada de imperechere. A suflat in corn vreo 30 de minute. Intr-un tarziu, un elan mare a aparut din padurea de jos s-a indreptat spre Ron Sr.

Animalul a inaintat 60 de metri, pana la limita razei de actiune a sagetii, apoi s-a oprit si si-a frecat coarnele de un copac. Ron Jr continua sa sufle din corn, sperand ca elanul sa vina in bataia sagetii. Auzi ceva fosnind in spatele lui in tufisuri: un alt elan mascul, ceva mai mic, tocmai ii simtise mirosul de om si fugise. Elanul cel mare a ramas insa la locul lui, venind din ce in ce mai aproape de Ron Sr, la vreo 30 de metri, suficient pentru o lovitura precisa.

"Totul parea in regula: vantul sufla din fata. Elanul habar n-avea unde eram", povesteste Ron Jr. "Eram sigur ca tata va trage." Dar n-a fost asa. Elanul a fugit, iar cand Ron Jr s-a ridicat si s-a intors, a privit drept in ochi un urs.

"Masculii adulti de grizzly nu ataca decat foarte rar oamenii", spune Mark Bruscino, administratorul parcului, care avea sa investigheze ulterior incidentul. "Ursii pot fi insa pradatori feroce cand vine vorba de elani." Fiindca Ron Jr se straduia sa sune si sa miroasa exact ca un elan, ursul a crezut ca ataca un animal, spune Bruscino. "Cand l-a vazut pe vanator ridicandu-se, a reactionat din instinct." Adica a atacat.

Ursul - un munte de blana maronie, dinti, gheare si muschi in greutate de 225 de kilograme - a ajuns la Ron Jr intr-o secunda. Avea doar arcul pentru a se proteja. "Aveam o sageata pregatita si primul meu gand a fost sa trag. Problema a fost ca nu era timp pentru asta", isi aminteste el. S-a ferit si a reusit sa scape de primul atac sarind in spatele unui copac si reusind sa se indeparteze cativa pasi de urs. Apoi a inceput sa alerge la vale catre tatal sau.

"L-am auzit pe Ronnie urland: Fugi!, si din tonul vocii mi-am dat seama imediat ca era vorba despre un urs", spune Ron Sr. Cand si-a ridicat privirea, l-a vazut pe fiul sau incercand sa se salveze, iar ursul care il ataca era la doar cativa pasi dupa el. Amandoi veneau spre el. "Primul meu gand a fost ca ursul o sa-mi raneasca grav fiul."

Nu era timp sa stea pe ganduri sau sa se sperie. In calea pericolului era doar instinctul sau de tata. "O fractiune de secunda l-am vazut din nou copil in bratele mele si am stiut ca nu o sa las sa se intample asta", spune Ron Sr. Uitand de pericol, de problema pe care o avea la brat si de frustrarea de a fi ratat atat de multe lovituri usoare mai inainte, Ron Leming Sr s-a pozitionat bine, a incordat arcul, a tintit si a tras.

"Am simtit suieratul unei sageti trecandu-mi pe langa picior", povesteste Ron Jr. Nu a apucat sa vada unde a nimerit sageata. Intr-o clipita, ursul era deasupra lui. Ron s-a rostogolit pe spate si a incercat sa-si foloseasca bratele pentru a-si feri fata. Ursul ii musca bratul si ii zdrobea cotul ca intr-o menghina cu falcile sale puternice. "Forta muscaturii era teribila si ma zgaltaia in toate partile. Nu simteam insa nicio durere", spune Ron. In furia atacului, s-a pomenit ridicat inapoi pe picioare. A alergat spre niste copaci, sperand sa se strecoare printre ei, dar intr-o secunda ursul era din nou pe el, muscandu-l de mana si de spate.
Ron Sr spune: "Ma intorsesem sa mai iau o sageata, dar, cand am privit iar spre ei, nu am mai vazut decat ursul care il ataca pe Ronnie. Trebuia sa fac ceva". Folosind arcul fragil ca pe o bata, tatal a inceput sa loveasca ursul agresiv pe spinare si in cap pana cand acesta i-a dat drumul fiului sau. Animalul s-a intors si a plecat clatinandu-se la deal, indepartandu-se de ei.

"Ronnie a strigat la mine sa trag din nou, dar nu am vrut sa-l irit mai tare decat era deja, asa ca doar l-am privit indepartandu-se", spune tatal. "Dupa cum se clatina, am stiut ca il nimerisem destul de bine cu prima lovitura."

De fapt, unica sageata trasa de senior i-a atins un vas de sange de langa inima. A fost o lovitura extraordinara daca a reusit sa opreasca un animal care uneori nu poate fi doborat nici cu patru-cinci gloante. Ursul a mai mers ametit cativa pasi, apoi a cazut si nu s-a mai ridicat. Sageata isi atinsese tinta.

"In acel moment, copacii si totul in jurul meu au inceput sa se incetoseze", isi aminteste juniorul. Intra in soc. "Era mult sange, dar nu puteam spune cat era al ursului si cat al lui Ronnie", isi aminteste tatal lui. Uitandu-se la rani, au vazut muscaturile adanci de pe brat si de pe mana, cateva zgarieturi, dar, in mod miraculos, nicio rana grava. Cea mai mare parte din sange era al ursului. Cu toate acestea, Ron Jr nu se simtea bine. Tatal sau a facut un foc si a inceput sa se gandeasca in ce mod putea sa-l transporte in siguranta pe fiul lui, 24 de kilometri, pe poteca de munte si alti 50 de kilometri pana la spital. Telefoanele lor nu functionau in acea zona. Nimeni nu i-ar fi cautat zile intregi. Singura solutie era sa plece calare. Cu ranile pe care le avea, Ronnie nu prea putea calari. "Era ironic", spune tanarul. "Pana anul trecut eu il ajutam pe tata sa incalece, din cauza ranii lui la cot. Acum el ma ajuta pe mine!"

Au reusit sa stea in sa pana la urma. Cei doi nu-si mai amintesc prea multe din aceasta calatorie calare care a durat sase ore. Dar vanatorul Carl Sauerwein nu va uita niciodata imaginea celor doi calareti. Se apropia de Boulder Creek, in drum spre munte, la vanatoare de elani. Sauerwein ii stia pe cei doi din anii trecuti. I-a salutat de la distanta si a observat ca cel tanar era infasurat intr-o haina groasa, chiar daca afara era destul de cald. Nu s-a gandit prea mult la asta pana cand cei doi nu s-au apropiat si Ron Jr i-a povestit cu seninatate ca fusesera atacati de un urs. "In acel moment, i-am vazut sangele de pe fata si toate ranile", spune Sauerwein, care in cei 18 ani petrecuti in muntii din Wyoming avusese destule intalniri cu ursul grizzly. "Totusi, parea ca se simte destul de bine, tinand cont de cele intamplate." (Chiar era bine. La spital i-au fost cusute ranile si a doua zi a fost externat.) Cei doi au salutat si au plecat mai departe. Ron Jr s-a gandit la pasiunea sa pentru vanatoare, la riscurile si frumusetea ei. "Nu dau vina pe urs. Imi place mult sa vanez si stiu ca intr-o buna zi ne vom intoarce - tata si cu mine - sa vedem daca putem ochi acel elan", spune el.

Au fost la un pas de acea lovitura chiar cand coborau. "In timp ce calaream, am auzit boncaluitul unui elan. Ne-am uitat in sus si, la cateva sute de metri, am vazut un exemplar frumos", spune Ron Jr. Zambind, i-a spus tatalui sa descalece si sa traga. "Probabil ca nu l-as nimeri", ii raspunse acesta. Dar fiul i-a replicat: "Daca ma dau jos si il fac sa ma urmareasca, pun pariu ca il nimeresti!". Au inceput sa rada - doi barbati pe munte, gandindu-se la lovitura vietii - sageata unui tata care a salvat viata fiului.</p>

Vote it up
5
Ti-a placut acest articol?Voteaza