Doi banditi mascati strabat in fuga gradina palatului Moti Mahal, ascuns in sanul fortului Mehrangarh, din orasul Jodhpur, in vestul provinciei indiene Rajasthan. Sunt imbracati la fel - o combinatie de Zorro si militar britanic din secolul al XVIII-lea. Unul e adult, celalalt, un copil - evident, emulul sau. La un moment dat, copilul isi desprinde mana din cea a "mentorului" si striga in engleza, cu voce de fetita:

- Nu, nu, nu, nu! Nu-mi place povestea ta!

Fantezie? Mai mult decat atat: fantezie devenita realitate. Cu doar o jumatate de an in urma, micuta Catinca Untaru (micul bandit mascat din scena de mai sus) mergea la gradinita Olga Gudynn din Bucuresti fara sa banuiasca aventura care o astepta. La numai sapte ani, pustoaica aceasta cu ochi albastri, visatori, fata rotunda si par castaniu avea sa vada lumea si sa-si implineasca cel mai indraznet vis: sa faca bezele in fata unui public care o adora.

Insa visul Catincai putea ramane doar simpla fantazare a unei fetite ca oricare alta daca in cealalta parte a lumii nu ar fi existat visul altcuiva. De peste un deceniu, regizorul Tarsem Singh Dhandwar (dar ii place sa i se spuna simplu Tarsem), un indian in varsta de 47 de ani nascut in provincia Punjab, avea in minte un proiect cinematografic original. Figura celebra in tagma publicitarilor globali, cucerise destule trofee pentru reclamele realizate in beneficiul unor clienti ca Levi's, Lexus, Philips, Nike, Audi si multi altii. Penduland intre Londra si Los Angeles, filma cate 300 de zile pe an. Comenzile curgeau garla si la fel si banii. De fiecare data cand descoperea cate o locatie care iti taia respiratia, isi promitea siesi si celor de acolo sa se in­toarca pentru a realiza un altfel de film, unul care nu vinde vise pentru bani.

Fascinatie pentru povesti

Dupa ce isi incercase mana in lungmetraj cu thrillerul fantastic Conexiune inversa, cu Jennifer Lopez, Tarsem vi­sa la un film despre actul povestirii, in care protagonistii aveau sa fie un povestitor si ascultatorul lui.

Fascinatia pentru povestire ii venea din copilarie. Cand era de varsta Catincai, Tarsem petrecuse un timp la internatul Bishop Cotton School, din Shimla, la poalele Muntilor Himalaya. Acolo, sambata, doamna Anand, profesoara lor, le spunea cate o poveste inventata pe loc, in care se folosea de lucruri sau intamplari din lumea inconjuratoare pentru a evada in pura imaginatie. Erau povesti care se creau in timp ce se povesteau, caci prin limbajul corpului copiii ii spuneau cat de interesati erau de firul narativ. De aceea, pentru filmul lui, Tarsem voia un ascultator cu un limbaj al corpului clar. Ii trebuia un copil.

"Ma obseda sa gasesc un baiat sau o fata care sa nu inteleaga complet ce se povestea. Dar nu gaseam. Am cautat peste tot: in Scotia, Irlanda, Canada, Africa, America", spune Tarsem. Pana in ziua in care a primit o caseta de la Andreea Tanasescu, un agent de casting din Romania. Tarsem isi aminteste: "Am gasit de curand caseta. Cred ca o sa includ materialul pe DVD cand il voi lansa in alte regiuni. Nu spunea ceva foarte inteligent sau grozav, dar o facea cu atata sinceritate! Si cu doza perfecta de confuzie pe care o cautam. Ea a facut filmul posibil".

Andreea Tanasescu isi aminteste de castingul pentru primul copil din Romania care a jucat intr-o productie internationala: "Referintele de casting imi indicau sa caut o fetita slaba, cu ochi mari si negri, iar Catinca era mai degraba apropiata de Shirley Temple sau Liz Taylor. Dar cand am vazut-o mi-am dat seama ca traia intr-o lume magica".