Marea Bariera de Corali

Cea mai mare constructie vie de pe Pamant, Marea Bariera de Corali, este o imparatie subacvatica fascinanta, care adaposteste mii de specii de coral, pesti si alte vietati marine
 

<p>In 1768, exploratorul englez James Cook s-a imbarcat pe HMS Endeavour, un vapor solid, pornind in prima sa calatorie spre Pacific. El ducea o echipa de astronomi intr-o expeditie stiintifica in Tahiti pentru a observa trecerea planetei Venus prin fata soarelui.

Lui Cook i se mai ceruse si sa gaseasca un continent sudic, Terra australis, care, conform oamenilor de stiinta, ar fi exitat pentru a echilibra masa de pamant a emisferei nordice. Navigand la sud-vest de Tahiti, Cook a descoperit Noua Zeelanda, pe care a cartografiat-o timp de sase luni. Continuand drumul spre vest, Cook a dat peste coasta de sud-est a Australiei; in aprilie 1770 a debarcat in golful Botany – pe care el si naturalistul Joseph Banks (aflat si el la bord) l-au numit astfel datorita fascinantei flore necunoscute pe care au descoperit-o pe tarmuri. Cotind spre nord, el a ramas aproape de coasta pentru a o cartografia corect, dar s-a pomenit in apele de mica adancime ale lagunei care separa toate recifele de corali de tarm – avand aici o latime de 16 pana la 160 km. In ciuda precautilor lui Cook, corabia s-a impotmolit curand in corali. A tras-o pe plaja si, in cele doua luni cat au durat reparatiile, a avut suficient timp pentru a studia minunatiile Marii Bariere de Corali.

De atunci, generatii intregi de exploratori, oameni de stiinta si turisti au catalogat reciful si minunile sale. Acesta se intinde pe mai mult de 2300 km paralel cu linia de coasta nord-estica a Australiei, serpuind dupa conturul placii continentale. Reciful este alcatuit din circa 2900 de plute si insulite de corali legate intre ele, in diverse stadii de dezvoltare si separate prin canale inguste, intortocheate. In unele locuri, precum langa Capul Melviile din nord, reciful este o panglica subtire de corali, in timp ce langa Capul Manifold din sud sunt plute de pana la 320 km latime.

Coralii au fost intial clasificati ca plante. Culorile si modelele lor delicate au inspirat compararea recifului cu o gradina in care coralii sunt flori. Si intr-adevar, cand tentaculele coralilor se leagana in apele limpezi si calde sau se deschid ca niste flori cand se pregatesc sa-si prinda prada, nu e greu sa-ti imaginezi intregul recif ca pe o imensa plantatie. Dar analogia este falsa: polipii de corali, ale caror schelete externe cretoase contin substanta solida a unui recif de corali, sunt animale nevertebrate inrudite cu anemonele de mare. Spre deosebire de anemone insa, corpul moale, cu multe capete ale unui polip de coral are un invelis dur, pe care il creeaza cam la fel cum isi construieste casa un melc. Fiecare afloriment de coral consta dintr-o baza de schelete ale mai multor generatii de corali morti acumulate si un invelis de suprafata din polipi de coral vii, care ies prin despicaturi sau gauri din carapacele lor pentru a captura hrana. Pentru a construi recife, coralii depind de algele unicelulare care traiesc lipite de corpurile lor intr-o relatie reciproc avantajoasa. Algele sunt ocrotite de coral si isi extrag nutrientii din lichidele corporale ale acestuia; si pentru ca algele sunt plante, ele pot folosi lumina soarelui pentru a produce hrana, o parte din aceasta fiind absorbita de corali. Mai important, ele permit coralilor sa transforme sarurile de calciu din apa marii in carbonat de calciu pentru a-si forma scheletele. Fara alge, polipii de coral ar fi niste anemone de mare care traiesc in colonii si recifele de corali n-ar exista.

Recifele se formeaza numai in conditii stricte. Apa limpede, de mica adancime care permite patrunderea luminii solare e esentiala; nu exista recife vii in ape mai adanci de 150 m. Apa trebuie sa fie curata: orice sediment impiedica tentaculele coralului sa prinda hrana, iar temperatura trebuie sa fie de minimum 21oC tot anul. In sfarsit, scheletele de coral trebuie sa se ancoreze de ceva solid, deci e nevoie de un fund de mare stancos. Coloniile de corali se formeaza oriunde se intrunesc aceste conditii; ca urmare, multe din insulele ce marginesc coasta Australiei au franjuri de corali.

Exista cel putin 350 de specii de corali pe Marea Bariera, extrem de variate ca forma, dimensiuni si culoare. Unele sunt microscopice, altele (precum coralul-creier, ale carui forma si santuri de suprafata amintesc de un creier uman) pot atinge latimea de 2 m. La extremitatile recifului sunt specii cauciucoase, capabile sa reziste la presiunea valurilor puternice, in timp ce varietatile delicate, ca o dantela, trebuie sa se adaposteasca in ape mai linistite. Exista corali in forma de evantai, de cupola, de bice si de coarne, copaci si flori in miniatura. Asa cum apele care-i adapostesc au culori de la alb pana la azuriu si indigo, si coralii au culori de la roz pal pana la rosu inchis, galben tare, albastru si verde stralucitor.

In mediul foarte competitiv al recifului, un loc la soare este important si diversele specii si-au dezvoltat moduri proprii de a se asigura ca obtin lumina de care au nevoie. Unele isi intrec concurentii: multe dintre speciile de corn de cerb (Acropora), de exemplu, se pot extinde cu pana la 26 cm2 pe an. Altele isi pot schimba forma in functie de adancimea apei in care sunt ancorate, aplatizandu-se in ape adanci, unde lumina e putina si transformandu-se intr-un fel de „degete“ inalte, acolo unde soarele patrunde puternic.

Adancimile, gradul de claritate si de calm, temperaturile si tipurile de hrana diferite ale recifului inseamna ca mii de forme de viata pot gasi exact conditiile de care au nevoie. Se estimeaza ca peste 1500 de specii de pesti si de crustacee, in afara de anemone, viermi, bureti si pasari, traiesc in Marea Bariera de Corali si in jurul ei; coralul insusi constituie doar 10% din viata recifului. Castravetele de mare nevertebrat are un rol esential in protejarea structurii recifului, pentru ca fragmentele microscopice de cochilie si de nisip pe care le secreta coboara `n fundul oceanului, lipind crapaturile din fundatiile de coral.

Multi pesti au trebuit sa se specializeze pentru a face fata solicitarilor vietii pe recif. Pestele fluture forceps, de exemplu, si-a dezvoltat un bot lung, ca un tub, pentru a putea perfora fisuri in cautarea hranei. Pestele buzat curatitor cu dungi albastre intretine sanatatea altor specii mancand parazitii lipiti de ei. Pestele socat uita de instinctul pradator si ramane ca in transa, cu gura si branhiile deschise, in timp ce pestele buzat extrage parazitii, chiar din gura lui. Pestii din familia Bleniidae, in schimb, s-au adaptat pentru a arata si a se comporta exact ca pestii buzati; dar in loc sa indeparteze parazitii de pe alti pesti, ei musca din ei.

Unii pesti de pe recif atrag atentia asupra lor prin coloritul strident, probabil pentru ca avantajele de a fi vazuti de o pereche potentiala depasesc pericolele reprezentate de pradatori. Altii au un camuflaj extraordinar; pestii scorpion sunt drapati cu aripi de piele, pentru a semana cu stancile acoperite cu alge. Pana cand vad prada, stau nemiscati, apoi se deplaseaza cu o viteza uluitoare. Bibanii de mare pot sa-si schimbe instantaneu culoarea si modelul pentru a se confunda cu mediul. Totodata si-au adaptat gura si falcile, care se deschid atat de mult, incat pot suge prada direct in tubul digestiv.

Habitatul recifului de coral are un echilibru fragil, care poate fi usor tulburat de schimbari. In anii ’60 si ’70, Marea Bariera de Corali a fost amenintata cand populatia stelelor de mare cu coroana de spini, care isi varsa sucurile digestive pe coral si il omoara, s-a extins peste limitele normale. Aceasta s-a datorat vanatorilor de suveniruri care au golit reciful de tritoni – moluste pradatoare ce reduc de obicei numarul stelelor de mare. Protejarea tritonilor a redus din nou numarul stelelor de mare, dar unele parti ale recifului s-ar putea reface abia in 40 de ani.

Spectaculoasa viata marina si imprejurimile uluitoare fac din bariera de corali australiana una dintre cele mai mari minuni naturale ale lumii. E si una dintre cele mai tinere: structura actuala a crescut deasupra unei platforme mai vechi acum vreo 18000 de ani – relativ recent in termeni evolutionisti. Diversitatea vietii care a evoluat intr-un rastimp atat de scurt dovedeste conditiile idilice existente pentru acele vietati care au reusit sa se adapteze la conditiile din aceste ape cristaline.</p>

Vote it up
104
Ti-a placut acest articol?Voteaza